Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe carturesti.ro
Una dintre cele mai frumoase și complexe cărți despre familie, cu personaje hipnotizante, care se regăsesc într-o mulțime de ipostaze, de la inocență la răul încarnat, cu turnuri de situație care te țin cu sufletul la gură, cu teme de la dragostea paternă la ambiții, identitate, iubire și, mai ales, absența acesteia. La răsărit de Eden este o poveste despre bine și rău și despre puterea de a fi stăpân pe propriul destin.
Citeste mai multpe carturesti.ro
O carte despre familie sinceră, complexă și pătrunzătoare, Părinți vorbește despre traumele copilăriei care ne urmăresc până la maturitate și își pun amprenta asupra noastră. O poveste despre părinți, copii și neliniștile pe care le trăiesc de la vârste fragede, ultimii ani ai comunismului și primii ani de tranziție și despre lumea în care trăim.
Citeste mai multpe carturesti.ro
Frații Karamazov este o carte despre familie extraordinară care te prinde într-o intrigă polițistă complicată, dar, în același timp, este și o amplă meditație filosofică asupra sensului vieții. Dostoievski îi poartă pe cei trei frați Karamazov printr-o călătorie interioară complicată, care îi pune la încercare și îi ajută să înțeleagă cine sunt cu adevărat. Pe tot parcursul romanului sunt abordate teme ca liberul arbitru, moartea, existența unei conștiințe, dragostea și ce înseamnă cu adevărat „să fii om”.
Citeste mai multpe adevarul.ro
Volumul de articole cu titlul Elita culturală și discursul antisemit interbelic semnat de Alexandru Florian și Ana Bărbulescu este bine venit pe piața ideilor din România, căci pune în lumină dimensiunea antisemită a discursului și scrierilor intelectualilor interbelici, care au fost glorificați și de multe ori eroizați de noua generație de intelectuali proveniți din comunism, care, în lipsă de repere culturale democratice, au glorificat un trecut care s-a vrut a fi uitat sau eludat.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1148
Cu romanul recent aruncat în groapa cu lei a literaturii contemporane, Voci la distanță (Editura Polirom, 2022, serie de autor, bine-venită), autoarea nu se dezminte. Aceeași proză percutantă, cu o bună priză la un real românesc într-o perpetuă mișcare. Personajele au cam aceeași alcătuire chimico-fizică, chiar dacă lumea românească a Vicăi Delcă a dispărut. Iar teroarea casnico-cotidiană și ravagiile comunismului sunt înlocuite de cele ale noii societăți care se configurează din mers, precum și de efectele molimei care ne-a afectat, vrem, nu vrem, viețile. Sunt convinsă că noul roman va reține atenția atât a criticii literare, cât și a cititorilor.
Citeste mai multîn revista Scriptor, nr. 99-100, 3-4, 2023
Acțiunea romanului pe care îl semnalăm azi (unul „noir” – și autorul are o notă finală despre ce înțelege printr-un asemenea roman) se petrece în Bucureștii în care un detectiv particular se simte ca pe un platou de filmare. Totul e scris dezinvolt, fără încrâncenare, cu umor, crimele, câte există (pentru că trebuie să existe) nu copleșesc și nici nu obsedează cititorul, ai în permanență impresia unui joc, urmărit cu inteligență. Într-o notă finală, autorul mulțumește mai multor persoane, între care și lui Michael Haulică, „primul care a citit această carte și care mi-a spus: «Liviu, e un roman noir al naibii de bun»”.
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Ascult muzică-n căști atunci când scriu poezie, dar când scriu proză nu suport să mă disturbe nimic. Exact așa a fost și când am scris biografia romanțată a lui Enescu: n-am ascultat muzică deloc. Sigur, documentarea pentru această carte a însemnat și multe ore de audiție (genial Enescu!) – dar când m-am așezat la masa de scris am oprit muzica. A fost o provocare să scriu o carte de genul ăsta – am avut la dispoziție timp și spațiu limitate, ca să nu mai zic de faptul că eu sunt un amator în chestiuni legate de muzică – dar tocmai aceste impedimente mi-au dat forța necesară să duc la bun sfârșit proiectul Enescu.
Citeste mai multîn revista Vatra, nr. 1-2/2023
Privită de la distanță, cartea pare un rechizitoriu nemilos pe de o parte la adresa literaturii cu majusculă, căreia Negrici îi opune (în descendență lovinesciană, observa Teodora Dumitru într un text din „Cultura” din 2011) o concepție asupra literarului ca fapt tranzitoriu și contextual. Alături de semnalarea inflației unor termeni precum „canonic”, „absolut”, „clasic”, „permanență”, „actualitate”, criticului i se pare bizară încercarea de resuscitare artificială a unor autori sau opere al căror mesaj a devenit incompatibil cu actualitatea: „Trebuie, însă, să ai o mare tărie să poți declara decesul unei opere la care generații întregi s-au închinat și la care tu însuți ai ținut cu ardoare”.
Citeste mai multîn revista Vatra, nr. 1-2, 2023
Iluziile literaturii române interoghează poncife, tabuuri, iluzii şi mistificări de sine ale literaturii noastre, plasând sub semnul falsului, al viziunii de sine inflamate ori al unui orgoliu ilegitim secvenţe şi secţiuni însemnate ale ei. Paul Cornea constată, însă, că avem de a face cu o „analiză lucida, intransigentă, convingătoare a miturilor care parazitează istoria literaturii române”, cartea fiind şi o „profesiune de credinţă, rostită cu o sinceritate îngândurată”, pentru că „îndărătul enunţurilor tăioase şi a paginilor încărcate de un sarcasm amar, se mistuie o mare iubire rănită”. Calitatea esenţială a cărţii lui Eugen Negrici este luciditatea intransigentă, nu mai puţin comprehensivă, prin care autorul combate „inerţiile sentimentale”, rezultat al unei „crize de încredere” în conformaţia literaturii române legitimată de numeroase lucrări de istorie şi de critică literară care au contribuit la inflamare ideologică, la mitizare, la supralicitări valorice.
Citeste mai multîn revista Vatra, nr. 1-2/2023
Literatura română sub comunism, o cartografiere mai puțin obișnuită, care necesită un efort imaginativ suplimentar spre a identifica alte zone de interes faţă de aceea a esteticului, sau cuplate cu ea într-un mod bizar. De ajutor s-a dovedit şi experienţa catedratică, unde privirile uimite sau amuzate ale studenţilor confruntaţi cu peisajul cenzurii şi mutanţilor născuţi prin operaţiile mutilante amintesc, în ochii aceluiaşi profesor, de receptarea precară, vecină cu antipatia, a literaturii vechi.
Citeste mai mult