Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în revista ATENEU, nr. 671-672
Obișnuită atât cu reperele filozofiei, cât și cu cele vehiculate de lumea artelor vizuale, fiind o prezență cu state vechi în lirica românească contemporană de foarte bună calitate, Magda Cârneci ne amintește în volumul de proză scurtă Scurte scenarii inițiatice că frumusețea și rodul lumii în care trăim pot fi cunoscute nemijlocit, că viața ar trebui să nu fie altceva decât o sumă de bucurii și experiențe asumate.
Citeste mai multîn revista Ramuri, nr.7/2025
Adrian Jicu ne oferă un Maiorescu uman, cu slăbiciuni fireşti, motivat de o voinţă ce-i aduce împliniri, dar şi acele îndoieli ce arată că spiritul critic s-a dovedit, în cazul său, un crez personal, mecanismul autoscopiei. Nu s-a ghidat după o voinţă oarbă de putere sub nicio formă, ci de voinţa de sens. Într-adevăr, Maiorescu a fost un stoic în căutarea sa eudemonică. Iar în ceea ce-l priveşte pe Adrian Jicu, i se aplică din plin principiul enunţat mai sus: „A înţelege pe altul înseamnă a avea sau a fi avut în tine o parte identică sau analoagă cu gândirea lui”.
Citeste mai multîn revista Orizont
Prin scrupulozitatea verificărilor, prin luciditatea cu care evită mitologizarea victimei și demonizarea facilă a delatorilor, Dosarul de Securitate al Hertei Müller se impune ca reper pentru orice studiu viitor despre arhivele fricii. Glajar nu oferă un verdict, ci o metodă: să citim dosarele ca pe texte deschise, care solicită permanent recitirea. În epoca postadevărului, lecția este esențială. Recomandat nu doar istoricului literar, ci și cititorului interesat de anatomia puterii, volumul transformă documentul brut într-o literatură critică: o „poveste de dosar” care, odată spusă, continuă să ne interpeleze propriile umbre.
Citeste mai multîn revista Anthropos, nr. 7/2025
Radu Vancu este mitograful unor lumi distopice, fiecare dintre ele având ,,adâncul unui iad unde fiecare clipă e un miracol” (Cioran). Paradisul reprezentat în cartea cu același titlu este mai mult decât o tehnologie avansată, după cum vom vedea, sau un spațiu metafizic, cum apare înfățișat în cultură și în religie. Pare a fi alcătuit din umbrele morții și din luminile speranței. Și va deveni, treptat, o distopie în distopie, căci, în el, supraviețuitorii unei crize mondiale, generate de un virus ucigaș, vor găsi un confort și o securitate care ascund, adesea, alte fațete ale cruzimii și ale terorii.
Citeste mai multîn revista Ramuri, nr. 7/2025
Vârsta târzie este un roman de o mare profunzime, în care Bernhard Schlink a meditat pe tema fragilităţii şi efemerităţii condiţiei umane, într-un stil deloc patetic, ci echilibrat şi sobru. Poezia elegiacă a trecerii este tandră, simplă şi demnă, fără lamentaţii, aşa cum era personalitatea lui Martin, eroul care a reuşit să-i dea morţii o formă potrivită cu viaţa sa.
Citeste mai multîn Cațavencii
Romanul, balzacian în prima parte, o ia pe cărările abrupte ale naturalismului în cea de-a doua. Dar ca în toate romanele-foileton de succes în care un sfârșit fericit e mai important decât senzația cititorului că autorul forțează nota, și în Fabrica povestea se termină cu bine. Adică, deși războiul nu s-a sfârșit, autoarea își aduce cu bine personajele la țărmul unei regăsiri fericite între doi frați vitregi care ajunseseră să se urască, mai mult ea decât el, dar care – ce să vezi! – își dau seama cât de mult țin unul la celălalt, fără să-i bântuie dorințe incestuoase. Asta după happy-end-ul unei iubiri reîncălzite după mai mult de douăzeci de ani, ca un triumf al brânzei de Olanda preparate după metode moderne.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1265
O carte la care am ajuns cumva întâmplător m-a impresionat profund. Am tot meditat, cu amărăciune și nu puține crispări, pe marginea ei. Așa a fost? O tragedie de asemenea amploare despre care nu știm mai nimic? Atât de mult pot decădea oamenii, ceea ce numim prea lesne civilizație? Multe de spus. Și mai multe de tăcut. Sau cum să formulăm despre un volum alcătuit din mărturii directe, documente de arhivă, amintiri individuale și de familie, subtile analize întinse pe mai multe generații, comentariile altora și ale unei voci auctoriale care combină abil toate acestea întru-un text unitar pus sub genericul Transnistria. Istoria unei familii între Est și Vest. 1941-1981 (Editura Polirom, 2025, traducere din limba franceză de Nicolae Constantinescu a originalului Géographie des ténèbres: Bucarest-Transnistrie-Odessa 1941-1981, apărută la prestigioasa editură franceză Arthème Fayard în 2024).O carte la care am ajuns cumva întâmplător m-a impresionat profund. Am tot meditat, cu amărăciune și nu puține crispări, pe marginea ei. Așa a fost? O tragedie de asemenea amploare despre care nu știm mai nimic? Atât de mult pot decădea oamenii, ceea ce numim prea lesne civilizație? Multe de spus. Și mai multe de tăcut. Sau cum să formulăm despre un volum alcătuit din mărturii directe, documente de arhivă, amintiri individuale și de familie, subtile analize întinse pe mai multe generații, comentariile altora și ale unei voci auctoriale care combină abil toate acestea întru-un text unitar pus sub genericul Transnistria. Istoria unei familii între Est și Vest. 1941-1981 (Editura Polirom, 2025, traducere din limba franceză de Nicolae Constantinescu a originalului Géographie des ténèbres: Bucarest-Transnistrie-Odessa 1941-1981, apărută la prestigioasa editură franceză Arthème Fayard în 2024).
Citeste mai multpe contributors.ro
Selma Van den Perre, autoarea bestsellerului internațional Numele meu este Selma, apărut în anul 2025 la editura ieșeană Polirom, în traducerea românească a Alexei Stoicescu, nu este nicidecum ceea ce se cheamă o scriitoare profesionistă. Are acum venerabila vârstă de 102 ani, iar volumul purtând subtitlul Povestea extraordinară a unei supraviețuitoare a lagărului de concentrare de la Ravensbrück a fost scris când autoarea depășise de multă vreme 90 de ani.
Citeste mai multpe fictiunea.ro
Ceea ce face cu adevărat ca acest roman să merite lectura pentru un ochi avizat nu este neapărat povestea în sine, migrația ca eșec personal și social care a mai fost spusă, ci felul în care autoarea configurează universul diasporei. Braniște demască prin poveștile din jurul Sofiei mecanismele generării profitului pe spinarea migrației est-europene. Se prolifează o întreagă economie subterană în jurul posturilor de muncă prost plătite: locuri de muncă precarizate, plăți la negru, intermedieri dubioase și o industrie informală care se hrănește cu vulnerabilitatea celor plecați ”la mai bin”. Veridicitatea se sprijină pe inserțiile textuale care, juxtapuse fragmentelor culese din mediul online, dau senzația unor mărturii trăite.
Citeste mai multîn revista Orizont
Stilistic, cartea se hrănește din oralitate: fraze scurte, ritm alert, interogații care sparg melancolia compun un monolog interior în care realul și retrospectiva se împletesc. Aluziile la tumultul vienez, la societățile secrete europene sau la agitata viață intelectuală românească creează un fundal documentar dens, dar există suficient decupaj încât narațiunea să nu dobândească un efect sufocant.
Citeste mai mult