Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Cațavencii, 19 mai 2023
Acasă, departe cuprinde, de fapt, sub acest titlu trei cărți diferite care comunică între ele printr-un straniu lift al timpului care transportă un nume, Adrian Romila, mai întâi în secolul al XIX-lea, când îl poartă un tânăr sublocotenent de marină. Apoi în prezent, când Adrian Romila e un profesor universitar care a ajuns om de serviciu la Muzeul Marinei din Constanța. În cele din urmă, (H)adrian Romila e numele unui sclav roman din îndepărtatul timp al exilului lui Publius Ovidius Naso la Pontul Euxin. Autorul își nedumirește dinadins cititorii la trecerea de la un etaj la altul al timpului și face asta schimbând și vestimentația stilistică a fiecărei cărți (părți) din care e alcătuit romanul. (…) O țevărie subtilă de care-ți dai seama treptat, într-un răspăr pus la cale de autor, leagă cele trei cărți/părți din Acasă, departe, încât de-abia după ce străbați și Epilogul le descoperi legăturile până atunci secrete și accepți că această stranie construcție e unul dintre cele mai importante romane apărute la noi în ultimii treizeci de ani.
Citeste mai multpe catavencii.ro, 12 mai 2023
Cu Dragostea în vremea urii, Illies pare să fi prins curaj, încât se avântă la reconstituirea aventurilor iubirii într-un întreg deceniu din istoria Germaniei (și a lumii) cu un imens puzzle care seamănă mai mult cu un roman nonficțional de moravuri decât cu un eseu pentru uzul istoricilor. Autorul își îngăduie aici licențe de prozator care practică îndrăzneț stilul indirect liber.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1157, 12 mai 2023
Departe de a fi o densă lucrare academică cu iz evident și didactic-pedagogic – mai ales pentru cei din afara domeniului –, suntem atrași într-o fascinantă lectură a istoriei, prin care trecutul capătă viață. Vorbirea, scrierea, disputele, limbajul, reprezentările erudiției, traduceri, dicționare, metode de predare, nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Găsim și momente mai puțin vesele – interdicțiile din 1210 și 1231, crizele din 1270 și 1339 – și rămânem visători când vedem cum se bumbăcesc studenții la Paris, în zilele noastre, cu jandarmii. Una peste alta, dincolo de uriașa documentație utilizată, apreciem în grad înalt și tonul povestirii. Care curge precum Sena pe sub faimosul pod Mirabeau, în nu mai puțin emoționantul poem al lui Apollinaire. În rest, bibliografie generală, index de nume, lista ilustrațiilor, tot tacâmul pentru o lucrare închisă la toți nasturii.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1157, 12 mai 2023
Volumul ne dă măsura faptului că nu există străpungere a spațiului dintre lumi fără o rătăcire prealabilă. Și aceasta, în toate planurile tulburătoarei sale existențe: înclinat încă din tinerețe înspre excese amoroase (numite de el crailâcuri), înspre tulburări politice (concretizate la un moment dat prin distrugerea pașaportului și condamnarea la exil în Siberia, de care va fugi ulterior), dar și înspre un ascetism specific Hasdeilor (amintește la un moment dat că vilegiaturile în care își ducea soția, pe Iulia, erau de fapt pretexte de a scormoni, cu aviditate, bibliotecile), Hasdeu primește în acest volum amprenta unei personalități imposibil de mulțumit, în care sângele străbate până la începutul timpului, trecând prin cărturari, poeți și poligloți.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1157, 12 mai 2023
Cea mai recentă dintre aceste cărți, Voci la distanță (Editura Polirom, 2022) (…) devine o carte despre bătrânețe și singurătate, dar și despre condiția omului actual, cu problemele lui de comunicare, care apar tot mai frecvent pe măsură ce dialogul „pe viu” este înlocuit tot mai mult cu telefonul mobil și calculatorul, și nu doar la vreme de pandemie. (…) Și e, fără îndoială, una dintre cărțile „de vârf” ale Gabrielei Adameșteanu.
Citeste mai multpe lapunkt.ro, 10 mai 2023
Succesiune de etape care mai de care mai brutale, mergând de la devastări de cluburi și umiliri ale polițiștilor la vătămări corporale iremediabile și la crimă, romanul e o uriașă confesiune menită să pareze defetismul patern, conform căruia, orice ai face, praful se va alege de toate. Făcută de pe pragul morții, confesiunea acestui Samson recent de numai 22 de ani, doi metri și 140 de kilograme e un strigăt de speranță într-o lume care se prăbușește, din toate punctele de vedere. Fragil în esență, sensibil și uman, măcinat perpetuu de imaginea crudă a unui câine care se sinucisese aruncându-se cu un simplu scâncet sub roțile trenului, protagonistul lui Cosmin Perța vrea să învingă, deși nimeni și nimic nu l-au ajutat vreodată.
Citeste mai multFicțiunea, nr. 159/71, 9 mai 2023
Extrem de alertă poveste, un soi de film din anii nouăzeci cu bătăi și justițiari răzbunători, a lui Cosmin Perța, din păcate extrem de scurtă, de s-a terminat în aceeași seară în care am început-o, reprezintă o felie, un instantaneu din viața noastră, poate a mea, poate a ta, lipsită însă de peripețiile prin care trece Samson, din timpul anilor de după 1989. Cenușiul, mohorâtul, mizeria din marile orașe lipsesc parcă aici și fac loc unor întâmplări de pomină, transformând locurile într-un soi de Vest sălbatic în care forța pumnilor și rezistența oaselor reprezintă armele pistolarilor de odinioară. Și, la fel ca personajul din Biblie, Samson, care n-a uitat niciodată în sinea sa sfaturile mamei și faptul că podul îi e plin de cărțile atât de dragi amândurora, copleșit de două lucruri, iubirea față de cărți și violența extremă aflate parcă în antiteză una cu alta, alege parcă să se predea într-un final, deși părea de neînvins.
Citeste mai multîn revista Echinox, 9 mai 2023
Roman-reportofon, Frunza captivează cititorul prin naturalețea și firescul dialogurilor, fără stilizări baroce și fără narațiuni superflue. Umorul negru și ironia lui Buzea oferă un gust dulce-amar lecturii, fără a o seca de voluptate. În dialoguri se evidențiază, în cel mai firesc mod, spațiul comun al prieteniei, al nostalgiei pentru trecut, însă fără romantizare, ci cu responsabilitate documentară. A nu se crede că asta schematizează textul, ci permite cititorului – prin naratorul ce respectă strategia Svetlanei Alexievici – să guste din autenticitatea verbului liber fără vreo formă de alterare. Nea Mihăiță, iar odată cu el, Mihai Buzea, rămân cu un pas în spate, atenți și precauți, știind că nu e nevoie să ceară atenția prietenilor și nici a publicului, așteptând ca viața să se întâmple, iar ei să o pună pe hârtie.
Citeste mai multîn revista 22, 9 mai 2023
Cartea lui Codruț Constantinescu nu e doar o carte de amintiri de călătorie. Scriam despre volumul precedent, Pedalând prin viață, că autorul îmbină observarea corectă, lucidă asupra a ceea ce vede cu spiritul său fundamental optimist, senin și că una dintre calitățile lui majore este onestitatea. Citindu-l, auzi un om care spune exact ce simte și ce crede, și care, în plus, are umor și capacitatea de a fi autoironic. El se documentează temeinic înainte de a pleca undeva, fiind istoric de formație este mereu interesat de trecutul acelui loc, despre care îi dă cititorului date importante, fără a exagera sau a cădea în pedanterie, și pentru a nu lăsa pe seama memoriei ceea ce va trăi, ține un fel de jurnal în care notează totul. Mai mult decât fotografiile, care de altfel lipsesc din volum, aceste notații „la cald” îl ajută să capteze cel mai fidel ceea ce trăiește.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 811, 8 mai 2023
Textul romanului e invadat în bună măsură de ceea ce Fritz Senn a numit shortmind (prin analogie cu shorthand, prescurtare sau stenografie), o continuă ebuliție fragmentară a expresiilor gândului, în forme primare, adesea negramaticale sau „incorecte”, aparent incoerente, dezordonate: nu un flux al conștiinței așadar, ci o conștiință în nenumărate scurtcircuitări frisonante și în lacune mai dificil ori mai ușor de ghicit. O tentație a traducătorului poate fi să suplinească acolo unde textul e lacunar (chiar și adăugarea unui pronume, a unei prepoziții, a unui verb poate avea acest rol) și să calmeze scriitura uneori convulsivă.
Citeste mai mult