Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în revista Ateneu, nr. 643, martie 2023
Articulat din fragmente relevante pentru înțelegerea unor destine exemplare prin chiar felul cum au supraviețuit comunismului crunt din anii ’80 sau cum s-au adaptat noilor realități postdecembriste, Voci la distanță nu este o cronică de familie, ci o cronică de familii. Un roman de o măreție liniștită, care reușește să recompună, din frânturi, imaginea coerentă a unei epoci întunecate.
Citeste mai multîn România literară, nr. 16/2023
O ediție savantă cu merite în cunoașterea mai adecvată a operei lui Photios al Constantinopolelui și a uneia dintre scrierile mai puțin frecventate ale acestuia poate interesa și un public mai larg, dornic să înțeleagă vechea cultură a părții noastre de Europă și să verifice, prin parcurgere nemijlocită, cât din vechile pagini mai vorbesc minții și sufletului omului de astăzi. De ar mai fi avut timp, n-ar fi fost de mirare ca Nicolae Iorga să fi inclus culegerea printre „cărțile reprezentative” din viața omenirii.
Citeste mai multîn România literară, nr. 16/2023
Deși orice carte impune o liniaritate a unei cronologii atât a scrierii articolelor care vizează, majoritatea, actualitatea politică din acel moment, cât și a succesiunii evenimențiale, aș recomanda citirea/recitirea în buchet a unor articole. (…) Ultimul capitol este rezervat războiului din Ucraina, urmărind cauzele directe, însă abia tot tabloul cu ariile colaterale este în măsură să restituie complexitatea fenomenului și, totodată, să releve o serie de puncte de articulație în ceea ce reprezintă ideea imperiului rus, reîncărcată nu neapărat într-o haină nouă, cât mai degrabă într-un nou context geopolitic. Cartea lui Armand Goșu oferă din unghiuri diverse, unele insolite, o explicație a istoriei în mers, istorie pe care o însoțește pas cu pas într-o reflecție strălucitoare și analitic profundă.
Citeste mai multîn România literară, nr. 16/2023
Dicționarul romanului central-european din secolul XX, apărut recent sub coordonarea Adrianei Babeți, este asemenea unei clădiri cu două corpuri diferite. Primul, și anume studiul introductiv aparținându-i Adrianei Babeți, este o carte în sine și reprezintă, probabil, cea mai substanțială contribuție românească la definirea literaturii Europei Centrale. (...) Ca și alte lucrări ale Adrianei Babeți, cum ar fi Dandysmul. O istorie (2004) sau Amazoanele. O poveste (2013), introducerea la Dicționarul romanului central-european… copleșește prin amplitudinea sintezei și seduce prin talentul înscenării unui teatru de idei care, în pofida dificultății teoretice, se parcurge, în interpretarea ei, cu pasiunea cu care citim un roman bun. Aspect și mai important, în cercetarea de față, „nașterea” temei romanului central-european este precedată de și împletită cu descrierea ecloziunii unui interes de cercetare pentru această temă, la Timișoara, în colectivul care a reprezentat nucleul viitorului dicționar. Autoarea are darul de a da corporalitate ideii, ceea ce va pune (dacă nu a și pus deja) Dicționarul romanului central-european… pe o traiectorie de receptare fastă.
Citeste mai multîn revista Ramuri, nr.3/2023
Conceput ca o poveste „în ramă”, acest roman se coagulează în jurul poveştii de dragoste a doi tineri, diferiţi ca temperament şi vieţi asumate, cărora li se alătură alte două personaje cu evident rol de contrapunere şi explicitare a zonelor „gri” din viaţa lor cotidiană. (…) Ceea ce susţine naraţiunea este descrierea ambientului şi descompunerea pentru a afla indici de identificare (personalizare a gesturilor şi privirilor). Comunicarea simbolică, non-verbală generează un film al detaliilor de compoziţie. Este în esenţă abisul din structura intimă a oricui, pentru a da dreptate meditaţiei lui B. Gracian, amintite mai sus. Se ajunge inevitabil la subtilul joc al disimulărilor celor ce sunt predestinaţi a fi perdanţi. A trăi în armonie este un ideal. Pentru cei cu abisuri personale dobândite într-un climat de însingurări şi răzvrătiri este chiar eşuarea într-un ocean de singurătate.
Citeste mai multîn revista Ramuri, nr. 3/2023
O poveste adevărată de Philip Roth este o carte autobiografică, autoreferenţială. Un jurnal al devotamentului şi al iubirii filiale, trăite fără rest, în ciuda unor frustrări şi dezamăgiri, adunate de-a lungul timpului. Confesiunea, onestă şi sinceră, relevă suferinţa scriitorului, constrâns să devină martorul degradării biologice a tatălui, dar şi tandreţea, responsabilitatea şi grija manifestate faţă de acesta. (…) Cartea lui Philip Roth, plămădită din dragoste şi recunoştinţă, „în tot timpul cât el fusese bolnav şi pe moarte”, reprezintă, asemenea giulgiului în care l-a învelit pentru eternitate, o glorificare a tatălui, al cărui patrimoniu, de natură spirituală şi afectivă, fiul îl va purta în fiinţa lui de suflet şi sânge, pentru totdeauna. Această moştenire este transpusă în cuvinte, din care izvorăsc, rând pe rând, suferinţa şi plânsul, dar şi lumina şi duioşia celui care rămâne orfan.
Citeste mai multla radiohit.ro, 27 martie 2023
E o frază pe care am pus-o acolo și pe care nici nu trebuie să o amintesc. Pentru oamenii ăștia, răul pe care ei îl fac nu există. Așa trebuie înțeleasă cartea. Ei nu ne fac nouă niciun rău. Ei pur și simplu își fac propriul bine, nu existăm pentru ei. La asta se reduce filosofia, dacă există o filosofie a cărții. E mult mai adâncă decât pare, e un fel de studiu sociologic – Cum gândesc ei – Ei, uite așa. Nu existăm.
Citeste mai multîn revista Ateneu, nr. 643, martie 2023
În Povestiri…, tonul oscilează între gravitate, ironie și chiar umor. Subiectele reflectă viața cotidiană, scenele grave alternând cu cele ironico-umoristice, iar prezentarea lor apare în alternanța narațiunii cu dialogul, a descrierilor cu pasajele reflexive. Autorul nu numai că vede lumea contemporană și ne aduce aproape oamenii ei, dar are o capacitate extraordinară de a pătrunde deopotrivă în varii medii sociale, dar și direct în psihologia unor personaje.
Citeste mai multpe radio hit, 20 martie 2023
Ideea a venit cumva de la sine și a venit destul de repede. Acest cadru a fost cel de la care de la care am plecat pentru că aș fi vrut o lectură mai mai antrenantă a romanului și mi s-a părut că că nu aș fi ajuns la aceasta dacă pur și simplu aș fi început să spun povestea lui Hașdeu, de la de la primul rând. A fost un cadru pe care l-am l-am discutat inițial și mi s-a dat undă verde fel să-l explorez. (…) Cumva, simțeam nevoia și a unei priviri retrospective spre ce a făcut el și a unei judecăți din punctul de vedere al modernității, pentru că ați observat poate de-a lungul romanului, ținând cont că aceasta este o spovedanie a protagonistului, se fac unele trimiteri și la prezent și mi s-a părut important acest lucru, ca să nu mai vorbim de faptul că, deși între timp știința a evoluat extrem de mult, nici nu a confirmat, dar nici nu a infirmat credințele lui Hașdeu.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1143
Cu Abraxas, Bogdan-Alexandru Stănescu oferă una din marile cărți ale literaturii române postdecembriste, care va rămâne ca reper atât pentru reprezentarea unei perioade complicate, anii 1990-2000 și tot ce au însemnat aceștia pentru generația tânără de atunci, cât și pentru principalele direcții literare ale ultimelor decenii, romanul înglobând diferite formule, de la realismul magic la cel mizerabilist.
Citeste mai mult