Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Cațavencii
Într-o mică parabolă din categoria ambiguă a romanului scurt sau a nuvelei multilateral dezvoltate, Moni Stănilă scrie despre întoarcerea omului la cele fruste, neatinse de civilizație. Mi-am amintit, citind cartea, de poezia arheologică a lui Ion Gheorghe, vânătorul de origini de tot soiul, dar și de perioada semănătoristă a lui Sadoveanu. Asta la prima vedere, fiindcă dacă încerci să așezi într-o direcție literară de azi acest bizar roman descoperi un energic neoexpresionism de vârf de munte, printre insule de realism, într-un cocktail în care esențializarea capătă – voluntar au ba – accente parodice.
Citeste mai multÎn Revista Vatra
Roman al limitei, al familiei și feminității, meditație asupra istoriei, a cărei devenire e privită în cheie stoică – ea se transformă, dar în esență rămâne aceeași, „ca un șarpe care își schimbă pielea de atâtea ori în timpul vieții, rămânând același animal” (p.173), Linia Kármán încheie strălucit o trilogie, reconfirmând o romancieră de cursă lungă, una din cele mai bune din generația douămiistă. Andreea Răsuceanu aduce un insolit suflu spectral, de realism magic în literatura noastră, iar prin felul în care știe să respire istoria și să reînvie secvențe temporale de mult apuse, e o discipolă – poate singura – a Gabrielei Adameșteanu, ale cărei lecții și le-a însușit temeinic. Mai trebuie notate autoficțiunea atât de cursivă din prima parte, discursul de transă din partea a III-a, aparținând unei Sofi muribunde, aflate în comă, amintind de tehnica de extracție faulkneriană a Ioanei Nicolaie din Cartea Reghinei și iată că ne aflăm, cu Linia Kármán, în fața uneia din cele mai bune sinteze a tendințelor prozei actuale autohtone.
Citeste mai multpe citestema.ro
Respiră! duce bine şocul de la început, pentru că din când în când Mihai Radu mai suflă în foc printr-o serie de momente care nu te lasă indiferent. Există şi accente de comedie neagră, şi situaţii pe care e greu să le înţelegi în relaţia victimă-călău, însă Mihai Radu conduce bine un text care nu doar că te ţine captiv, ci te şi provoacă la unele întrebări cu privire la lumea de azi, la semnificaţia nimicurilor cărora le dai importanţă fără să merite şi la cât de multe lucruri cu adevărat valoroase se pierd în noianul de informaţii goale.
Citeste mai multpe booknation.ro
Animal pe moarte este nu doar o poveste despre iubire și moarte, ci și o meditație profundă asupra condiției umane și a complexității vieții însăși. Cartea dramatică oferă o călătorie emoționantă și profundă în inimile și mințile personajelor, provocându-ne să reflectăm asupra propriilor noastre experiențe și trăiri în fața efemerității vieții.
Citeste mai multîn revista Vatra, nr. 1-2
Mica mea inimă de om singuratic (Polirom, 2019), unicul roman al lui Vlad Drăgoi, e ca un atac de panică întins pe 200 de pagini, un roman atașant ca un serial care te obligă să faci binging – nu adormi până nu-l termini, un roman cu un final superb, după care atât cititorul, cât și naratorul se pot așeza în sfârșit liniștiți să-și tragă răsuflarea.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1201
Avem mărturia copleșitoare – nu exagerez cu nimic! – a unui om dintr-o bucată, care ne oferă șansa de a intra în amănuntele unei vieți supuse unor riscuri uriașe, asumate. Nu e ușor să escaladezi vârfuri de 5.000 de metri în Alpi, așa cum nu e la îndemâna oricui să ajungă prin piscurile veșnic înzăpezite ale Himalayei. Trebuie curaj, rezistență fizică și morală, dârzenie și capacități neobișnuite pentru a te adapta la condiții extreme. Și toate aceste aventuri, povestite firesc, alcătuiesc o narațiune spectaculoasă cap-coadă, care ar fi obținut aprecierile în grad înalt ale lui Camil Petrescu, specialistul nostru nr. 1 în autenticitate. Aventura unei vieți dedicate muntelui și luptei cu tine însuți, pentru a-ți depăși propriile limite, este mult peste fițele și mofturile de tot felul, planetar mediatizate astăzi. Cartea lui Lionel Terray m-a impresionat. Sper că îi va impresiona și pe cititorii mai tineri decât mine.
Citeste mai multpe booknation.ro
În Lecții, trecutul și prezentul copilului și adultului merg mână în mână cu peste optzeci de ani de istorie mondială. Evenimentele importante ce guvernează lumea au ecouri largi și devin ancore sau chiar triggere pentru acțiunile și drama individuală ajungând să marcheze existența pe termen lung a personajului principal. Pornim pe un drum lung în căutarea unor răspunsuri pentru a înțelege ce-a generat lipsa de ambiție și de competitivitate într-un om, o călătorie istorică prin lumea gândurilor interioare ale unui boomer nesigur pe propria persoană, apatic și, deși interesat doar de propria plăcere, setat parcă să experimenteze numai eșecul amoros.
Citeste mai multîn Cațavencii
Pariez că cititorii cărora le plac povestirile cu poantă finală se vor simți frustrați de sfârșitul majorității textelor lui R.M. Unii ar putea spune chiar că prozele astea se termină în „coadă de pește”, fiindcă le lipsește întorsătura din final, aceea care închide povestirile în format clasic. Cei ce au oarece pretenții teoretice vor spune că e vorba despre povestiri cu final deschis. De fapt, ceea ce vor să zică povestitorii lui Murakami nu e o întâmplare anume, ci ceea ce li se întâmplă lor, fără deznodământ. Relatarea întâmplării se termină cu câteva rânduri înainte de final, în timp ce povestirea se încheie cu aproximarea unui sentiment, a unei stări de la care a pornit totul sau pur și simplu în cheie parodică, spre ușurarea cititorilor care-și rezolvă perplexitățile de lectură cu șperaclul postmodernismului și care de astă dată au nimerit bine, în pasionanta decadență din Tokyo.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1200
„Crush se înscrie în aceeași categorie a romanelor de factură existențială (sau, de ce nu?, existențialistă), cu o estetică neogotică și cu o dimensiune stilistică evocatoare a tensiunii tematice. Reușind să contureze o poveste separată, fără legătură directă cu romanele anterioare, Crush poate fi interpretat totodată și drept un roman decadent al obsesiei, al singurătății și al neputinței închegării legăturilor între oameni, în pofida unor interacțiuni devastatoare. Mai mult decît atît, nu trebuie ignorată nici dimensiunea psihanalitică regăsită în acest roman, care funcționează, de fapt, asemenea unui catalizator al narațiunii (poate și al narativității) și, în esență, guvernează întreaga desfășurare a acțiunii.” [...] Crush, departe de a fi un roman al unei erotism deviant, este un roman al singurătății în pasiune, precum și al iluziei generate de aceasta din urmă, un roman al goliciunii existențiale care nu mai poate fi răscumpărată prin iluzia iubirii.”
Citeste mai multîn Obervator cultural, nr. 1200
E o primă parte dintr-o trilogie proiectată pe fundalul unei Americi care e în plină fierbere, după 1968. O Americă vie, cu bucurii și necazuri ca peste tot. Și totuși. Cu excesele ei, cu misoginism și bigotism religios. Cu Vietnam și mișcări studențești, cu convulsii sociale și discriminări rasiale, cu libertăți sexuale și o contracultură care se naște și se întinde până în zilele noastre. Istoria familiei Hildebrandt, cu nefericiri conjugale și dispute între generații. Povestea unei familii, întinsă pe mai multe generații. Nu prea se înțeleg unii cu alții, fiecare are o altă viziune asupra vieții sale și a celor din preajmă. Gâlcevi, conflicte. O saga de familie din Midwest, din care ies faimoasele seriale de televiziune, într-un oraș ficțional, New Prospect, Illinois.
Citeste mai mult