Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Cațavencii
Cu Respiră!, Mihai Radu explorează grotescul banalității până în cele mai întunecate, neașteptate bolgii, încât în timp ce îți dă fiori de oroare, te face să-i admiri arta de gravor cu care însemnează această tulburătoare incursiune.
Citeste mai multîn revista Vatra, nr. 1-2/2024
Romanul Alionușka al Liliei Calancea se face remarcat și dacă-l raportăm strict la contextul moldovenesc din stânga Prutului, și dacă-l plasăm în mai largul peisaj literar românesc. Ceea ce-l particularizează înainte de toate este faptul că reliefează dintr-o perspectivă originală vectorii ideatici și comportamentali – căci ideologici pare prea mult spus – care au funcționat în perioada tranziției generate în Republica Moldova odată cu momentul colapsului Uniunii Sovietice. Apoi, i se remarcă numaidecât formula estetică responsabilă de lectura pe nerăsuflate, în ingredientele căreia stau principiul mărturisirii emoționante în fața unei fetițe moarte înainte de naștere, structurarea textului în povestioare ce portă titluri cu tâlc, ale căror subtilități invită la glose, și rar exprimata convingător dragoste genuină față de bibliotecă, încrederea în forța cărții de a „descoperi omul”, pusă împreună cu inserții poetice, autoreferențiale.
Citeste mai multîn revista 22
Un elogiu adus iubirii în acest roman, care pune problema relației dintre real și posibil, în literatură, ca și problema condiției artistului, într-un mod inedit și tulburător. Având multe referințe nu doar la literatură, ci și la pictură și cinema, romanul lui George Cornilă impresionează prin tumultul sufletesc al scriitorului care se caută pe sine ca om și ca artist.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 845
De la proză scurtă la roman, traducătoarea și scriitoarea Simona Goșu face o trecere care îi aduce, în 2024, pentru romanul Stela trei nominalizări importante: la Premiile Observator cultural pentru Proză, la Premiul Național pentru Proză al Ziarului de Iași și la Premiile Radio România Cultural. Printre străduțe întortocheate și aglomerate, printre blocuri ca niște „balauri”, printre „tufe de lemn-câinesc, trandafiri sălbatici și caprifoi” și ziduri de foste uzine abandonate, se țese cu îndemânare povestea unei femei care a trăit anii de maturitate între dorința de a ajunge undeva mai sus și imposibilitatea de a evolua în felul dorit.
Citeste mai multpe optmotive.ro, nr. 193
Romanul se remarcă, așadar, printr-o privire pătrunzătoare și binevenită asupra societății și a problemelor ce țin de lipsa de comunicare dintre generații, de prejudecăți, de subiectele considerate tabu și de tendințele discriminatorii înrădăcinate în mentalitatea oamenilor. Cu o bună stăpânire a tehnicilor narative, prozatoarea știe să se folosească de perspectivele personajelor sale pentru a contura cu îndemânare universul epic al romanului. De admirat este și construcția personajului Stela, care ne stă în față cu toate defectele și slăbiciunile ei, cu bovarismul ei și cu o naivitate greu de crezut, iar toate acestea o fac umană, și deși pe alocuri greu de simpatizat, parcă nu o putem urî în totalitate.
Citeste mai multpe matcaliterara.ro
Îmi amintesc perioada de dinainte să mă apuc să scriu, când doar mă documentam și visam, scriam în gând, când aveam permanent gândul ăsta, că va ieși o carte mare. Știam sigur că va ieși o carte mare, pentru că, documentându-mă din volume istorice, găsisem o mulțime de persoane care au existat în realitate, pe care mi le notasem ca personaje secundare. Sunt toți acei oșteni ai Chiajnei, toți trădătorii lui Petru Rareș, trădătorii lui Mircea Ciobanu, toți aceștia sunt documentați, au existat. Nu cu poveștile așa bogate cum le-am scris eu – de multe ori nu li se știe decât numele. Toate poveștile acelea sunt imaginate de mine, dar știam clar că va fi o carte mare și știam că trebuie să-mi asum acest risc, pentru că în capul meu înflorea povestea, îmi era foarte drag să stau în povestea aceea și îmi spuneam: „Foarte bine! Dacă n-o să vrea nimeni s-o publice și dacă nimeni n-o să citească această carte, eu tot o s-o scriu!” Pentru că deja nu mai voiam să plec din lumea aceea în care intrasem. Intri ca într-o fântână, iar eu nu voiam să mai plec de acolo. Mi-am asumat acest risc pentru bucuria de a vizita vreme de trei ani acea perioadă.
Citeste mai multîn România literară, nr. 12/2024
Imaginea unei lumi care este copleșită și răvășită de un război civil cronicizat este ceea ce dezvăluie de la primele pagini romanul La Caracas va fi mereu noapte (cu titlul original La hija de la española) de Karina Sainz Borgo. Chiar dacă pe alocuri necredibil, cu scene parcă voit exagerate sau secvențe de text care alunecă într-un lirism patriotard, romanul captează atenția cititorului printr-un ritm narativ alert. Romanul are toate calitățile unui bestseller, ceea ce justifică atenția care i s-a acordat din partea publicului, fiind bine primit și de critica literară străină.
Citeste mai multîn România literară, nr. 12/2024
Trebuie spus că de departe avem aici cea mai bună evocare ficțională a poetului latin pe care am citit-o, dincolo de reflecțiile cu privire la rosturile poeziei reflectate de raissoneur-ul cu nume similar cu al autorului, dincolo de decupajul atât de viu al unei lumi romane versus sălbăticia lumii euxine. Acest roman specular cu trei fețe, un roman de aventură, unul autobiografic cu parfum existențialist și unul al unei biografii ficționalizate este unul dintre cele mai bune ale anului 2023.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 3 (1703)
Regele din Bissap confirmă o scriitoare pe deplin formată, cu o experiență de viață aparte, capabilă de a conferi noi profunzimi unor realități distincte, deseori voit separate și luate de-a gata, dar care pot fi aprop(r)iate prin conștientizarea importanței culturii și a punților pe care culturile ancestrale încă le pot ridica deasupra prăpăstiilor identitare. Joncțiunea dintre covorul oltenesc și sacrul Ndop realizată de protagonista Danielei Ulieriu trădează un mesaj de puternică rezonanță: „Înțelepciunea populară e rezultatul vieții de zi cu zi, al experienței de a supraviețui și de a merge înainte, experiență mai mult sau mai puțin fericită, dar plină de tâlc și de umor. Din care fiecare înțelege exact cât merită.”
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 3 (1703)
Prin topirea elementelor de metafizică întâlnite de obicei în romanele de idei și de intrigă specifică opurilor polițiste, Liviu Diamandi izbutește o proză de atmosferă centrată pe contrastul dintre lumină și întuneric, prim-plan și fundal, aparență și esență, marcat de o scriere hipnotică, flancată deloc întâmplător de motto-uri preluate din emblematica High by the Beach a Lanei del Rey.
Citeste mai mult