Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Observator cultural, nr. 1205
Clopotul de sticlă a devenit faimoasă în special datorită reprezentării de o acuratețe remarcabilă a depresiei. După cum sugerează și titlul, Esther se simte constrânsă în interiorul unui clopot de sticlă, dinăuntrul căruia observă cum lumea se schimbă, ea însăși fiind incapabilă să țină pasul și să-și formeze un viitor promițător. Un aspect care mi-a plăcut enorm este tematizarea primelor eșecuri, care, atunci când apar în drumul unui om obișnuit numai cu succese, par catastrofale. Esther trebuie să se confrunte cu faptul că media ei de 10 curat nu o va ajuta în final să își găsească o slujbă și că timpul petrecut învățând a condus, în esență, doar la ratarea unor experiențe reale de viață. Respingerea de la cursul de scriere creativă de la Harvard marchează declanșarea celei mai intense fracțiuni a depresiei sale. Adesea văzută ca un roman à la clef, povestea lui Esther devine cu atât mai emoționantă când luăm în considerare lupta autoarei cu bolile mentale, culminând cu sinuciderea la numai o lună de la publicarea cărții în Marea Britanie.
Citeste mai multpe citestema.ro
Trilogia… este alcătuită din trei microromane, şi autonome şi sudate, prin/din bucăţi suprapuse, tăiate, unite, răsucite, adnotate, fie şi livresc, corespondente, aluzive sau cu momente rătăcitoare, stagnante, cu evadări şi reveniri, cu închideri şi dezlegări, până şi temporale, nu doar spaţiale sau mnemotehnice şi onirice, toate fireşti labirintului cel uman pe acest traseu purificator. (…) Cosmin Perţa seduce prin varietatea de registre, de viziuni, prin satira bine punctată a moravurilor comune oricăror vremuri, oricărui trăitor, mai ales cel alienat şi suferind din cauza asta.
Citeste mai multpe pastilaliterara.ro
Redus ca dimensiune, dar complex la nivel de problematică atinsă, volumul este un thriller care își extrage substanța din cotidianul banal și sordid. Configurat din micropovești interconectate pe principiul vaselor comunicante, corpul textual respiră printr-o frază bine strunită, cu secționări care imprimă prozei un ritm alert. Construcția narativă dinamică este dată și de cultivarea elipsei și a expresiei ironice condensate care suplinește întrebarea redundantă ori detaliul irelevant.
Citeste mai multîn revista FAMILIA
Creație polifonică elaborată (care poate fi citită pe fundalul prestoului din Vara lui Vivaldi), Neptun 83 e genul acela de text care provoacă și o face nu doar în sens detectivistic-literar, ci și afectiv. E o aventură insolită într-un micro/macrounivers ale cărui înțelesuri, chiar dacă scapă, se reconfigurează straniu într-o gamă largă de trăiri și întrebări, așa încât se poate trece peste elitismul textual & mixarea/reciclarea unor idei mai vechi. Interesant rămâne modul în care toate aceste etape ale umanității/ale vieții omului se topesc în prezentul etern al Narațiunii.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1205
În Respiră! (Editura Polirom, 2024), cea mai recentă carte a sa, prozatorul articulează parcă și mai vehement impasul sistemic și consecințele lui în lanț, arătând cum acesta nu doar că ecartează clasele, făcând tot mai dificilă orice fel de surmontare ori aplatizare, dar și cum „umilirea” despre care vorbește Ștefan Baghiu pe coperta a IV-a ajunge să fie minimizată din cauza polifoniei dobândite prin viralizarea unor idealuri materiale imposibil de atins. În același timp, din punct de vedere formal, romanul pare să se fi adaptat tipului de consumator extrem-contemporan; practic, modelarea literaturii de către „mediul” ei de proveniență nu se mai produce doar la nivel tematic, ci vedem cum și ritmul, stilul povestirii ori jonglarea cu planurile narative ajung și ele să fie condiționate de diferitele formatări suferite de cititorii socializați în capitalism…
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 848
Fiind o poveste de iubire și o poveste de familie, Insula copacilor dispăruți e, în același timp, o meditație despre moarte, pierdere și dispariție, dar și despre costurile pe care politicul le generează pentru fiecare ființă, fie că e om ori pasăre, sau pentru fiecare arbore. Întregul viu e prins în oscilațiile unui țesut politic problematic, totul e interconectat prin legături invizibile și imposibil de rupt, în ciuda timpului și a strămutărilor, iar asta e una dintre demonstrațiile care se desprind firesc din această nouă ficțiune marca Shafak. Rolul pe care îl rezervă vieții vegetale pe insulă, descrierile senzoriale, care înregistrează un întreg peisaj olfactiv, întregesc perspectiva și creează un contrast puternic cu câmpurile distrugerii și ale morții. La fel, perspectiva narativă cedată copacului, al cărui câmp perceptiv diferă de unghiul tuturor celor implicați în evenimente, dinamizează acțiunea și modulează greutatea tensiunii.
Citeste mai multîn Jurnalul, nr. 1632
Un roman dens şi nuanţat, care aminteşte de albumul Nebraska al lui Bruce Springsteen: doar câteva note, numai instrumentele esenţiale şi forţa unei voci directe, vibrante. O lume întreagă cuprinsă în această carte, una care înseamnă sălbăticie pe de-o parte, iar pe de alta, un loc unde natura este din ce în ce mai deformată, mai ameninţată şi mai vânată de om şi de schimbare.
Citeste mai multpe ancazaharia.ro-ancavezimainileanca
E posibil ca unele povestiri să vi se pară blasfemiatoare, în funcție de postura din care le citiți. Poate altele vă vor amuza peste măsură înainte de a vă readuce dureros cu picioarele pe pământul cinicei realități cotidiene. Eu vă recomand să vă dați șansa acestui exercițiu, oricum v-ați poziționa față de subiectele controversate din unele povestiri… Cine știe ce revelații pot să apară de-acolo?
Citeste mai multpe pastilaliterara.ro
Luxuriantă, digresivă, cea mai masivă carte a autorului de până la acest moment are capacitatea de a-i pune în lumină virtuozitatea prozastică. Suplețea trecerilor de la o secvență bogat analitică la una preponderent faptică și de la detaliu la panoramic, claritatea discursului sau pregnanța descrierilor o dovedesc din plin.
Citeste mai multîn Dilema
Discuțiile și dezbaterile serioase despre droguri în România sunt extrem de dificil de purtat, în ciuda unei istorii extrem de vechi a narcoticelor în cultura noastră. Așa cum a arătat și Andrei Oișteanu acum mai bine de un deceniu, în cartea sa Narcotice în cultura română. Istorie, religie și literatură (Ed. Polirom), spațiul românesc nu a fost niciodată străin de lumea drogurilor. Istoria acestora nu este sub nici o formă una recentă, ca urmare a integrării în spațiul cultural, economic și politic al Occidentului, ci datează încă din Antichitate. Nu puțini vor fi surprinși, poate, de diversele ritualuri religioase sau practici medicale ale dacilor care presupuneau utilizarea de mătrăgună, măselariță sau fumigații cu cânepă despre care ne vorbește, printre alții, și Herodot. Apoi, opoziția la adresa narcoticelor, indiferent că vorbim despre canabis și opium, ori cafea, tutun și alcool, are de asemenea o istorie veche. De exemplu, Nicolae Mavrocordat, primul domnitor fanariot, scrie în greaca veche, la începutul secolului al XVIII-lea, un „Discurs împotriva tutunului” în care critică „iarba plină de scârbă” pentru proprietățile sale adictive și nefaste la adresa celor care o consumă. La mai bine de un secol distanță, un alt fanariot, Nicolae Șuțu, cunoaște pe propria piele legile aspre antifumat din Imperiul Habsburgic: aflat în Brașov, în cartierul Șchei, Șuțu are o ceartă cu un paznic de noapte care îi smulge pipa aprinsă deoarece fumatul era complet interzis.
Citeste mai mult