pe moldova.revistatimpul.ro
Un roman scris cu mult har, cu multă vervă prozastică. E de apreciat performanța selecției unor verba dicendi și a verbelor mișcării. Un volum scris cu stil, cu multă grijă pentru limbaj, pentru selecția lexicală, pentru configurarea personajelor, pentru panorama lumii din roman în care se reflectă abil lumea din afara lui.
Citeste mai multîn revista Vatra, nr. 3-4/2024
O frescă amplă, așadar, cu multe episoade conturate cu fermitate și cu multe personaje definite și social și psihic. Un roman de lentoare evocativă, reflexivă și narativă deopotrivă și de o „precizie” a amintirilor care te duce la fața locului.
Citeste mai multîn revista Viața Românească, nr. 4/2024
Zoia, personajul narator din noua carte a Liliei Calancea, Alionușka, atinge vârsta pubertății înainte de a se muta în școală nouă. Micile traume ale adolescentei se suprapun pe marile drame ale societății: lupta pentru identitatea națională, prăbușirea imperiului, împrăștierea în lume a resturilor acestuia. (…) O carte despre adolescenți, spirite rebele prin definiție: Alionușka, apărută anul trecut la Polirom. În răspăr cu textele anterioare, moderat lacrimogene, Lilia Calancea scrie o furioasă poveste autobiografică, revendicând un paradis pierdut și polemizând cu cei care îl considerau un lagăr, „în care profesorii erau gardieni și torționari”.
Citeste mai multîn România literară, nr. 19-20/2024
Cărți precum cele scrise de Grete Tartler, bazate pe o cunoaștere profundă a culturilor la care se referă, ajută la fluidizarea unor raporturi și adaptarea, îmblânzirea a ceea ce se numește senzaționalist „conflictul” sau „bătălia civilizațiilor”. În ceea ce mă privește, am citit cu plăcere intensă cele 300 de pagini, regăsind locuri și elemente culturale pe care le cunoșteam mult mai superficial decât autoarea și dorind să ajung și la altele noi sau să le aprofundez pe cele știute. Talentul de scriitoare etalat de Grete Tartler mi s-a părut esențial în comunicarea deschisă și interesantă a cunoștințelor sale numeroase și diverse.
Citeste mai multîn revista 22
În cea mai recentă carte publicată de Mirel Bănică, cercetător de anduranță la Institutul de Istorie a Religiilor din cadrul Academiei Române, acesta revine la mai vechea lui preocupare de aprofundare a fenomenului religios din România, analizând un subiect inedit și puțin cunoscut în spațiul public din țară. Căutarea, analizarea, inventarierea produselor eco-bio ale micilor economii mănăstirești reprezintă, de fapt, un pretext pentru a descoperi lumea monahală din România de după pandemia de Coronavirus (asta nu înseamnă că el nu a vizitat și în trecut destule mănăstiri). Titlul volumului nu este ales întâmplător. Între două lumi – este vorba atât de lumea monahală versus lumea profană, cât și de lumea aceasta versus lumea de dincolo, de după moarte (dacă este una), pe care lumea monahală o pregătește, se/ne pregătește pentru ea.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 849
Bournville e un roman-frescă fără cusur, un exercițiu fantastic al modului în care Jonathan Coe explorează împrejurimile locului natal și transformările unei societăți ce încearcă să regleze cu rigoare și, în egală măsură, cu discreție o busolă care să nu indice direcția dezastrului.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 849
Cuțitul, volumul autobiografic al lui Salman Rushdie apărut în aprilie 2024, este încercarea autorului de a procesa și astfel a depăși evenimentul traumatic căruia i-a căzut victimă în august 2022. (…) Cuțitul este însă și un text al intimității în cele mai intense forme ale sale. Miezul său îl reprezintă cele douăzeci și șapte de secunde, atât cât a durat atacul. În douăzeci și șapte de secunde, ne spune autorul, un credincios poate rosti „Tatăl nostru”. Cei mai puțin religioși pot recita un sonet de Shakespeare. Sau, precum în cazul de față, douăzeci și șapte de secunde pot contura un limb între viață și moarte.
Citeste mai multîn revista Orizont
Volumul Ce văd păsările al debutantei Iulia Gherasim conține paisprezece povestiri, cu subiecte centrate pe câte o întâmplare semnificativă din viața unor personaje feminine (adolescente, studente, tinere la început de carieră, femei mature, prinse în relații cu bărbați imprevizibili). Vocea narativă e cam aceeași, deși Iulia Gherasim are grijă să nu-și topească povestitoarele într-o singură personalitate. Frazele sunt scurte și naturale, fără note false imediat sesizabile. Descrierile implică o remarcabilă economie de mijloace. Iulia Gherasim își surprinde protagoniștii în interacțiune, nu în tablouri statice, iar repertoriul gestual nu se reduce la fumat, așa cum e cazul mult prea des în „neorealismul” autohton. (…) Colecția de proze are un echilibru farmaceutic: puțin suspans, puțin umor, puțin erotism, puțină melancolie. Rareori am întâlnit debutanți cu atâtea deprinderi tehnice.
Citeste mai multîn revista Steaua, nr. 2/2024
Chiajna din Casa Mușatinilor, cel mai recent roman apărut, este în această firească perspectivă, și cel mai bun volum de până acum al autoarei, un roman căruia nu cred că cineva i-ar putea aduce critici sau observații foarte serioase. (…) Chiajna din Casa Mușatinilor se încheie chiar dacă ai senzația, din postura de cititor, că Simona Antonescu ar putea duce povestea mai departe. Că ar fi putut să mai adauge câteva sute de pagini. Este un semn, cred, al valorii acestei cărți – ai dori ca lectura să continue, să rămâi, ca cititor, în universul romanesc. Simona Antonescu nu mai are nimic de demonstrat, fiind unul dintre autorii de vârf ai momentului. Avantajul în cazul său este că, știindu-i ritmul, nu vom avea mult de așteptat până la următorul volum.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1205
O vastă epopee, bine disimulată într-o ficțiune istorică, în care viața unei femei generează un imperiu din care se va alege praful. Oameni și zei, bărbați, dar mai ales femei conferă un destin pentru minunile lumii întruchipate de un oraș fantast – Bisnaga, Orașul Victoriei –, un univers în care suntem proiectați. Pampa Kampana, preoteasa de 247 de ani, făcătoare de minuni, își încheie un uriaș poem narativ și-l îngroapă într-un vas de lut, ca mesaj pentru viitor. Noi suntem invitați să-i deslușim înțelesurile și dedesubturile acestei capodopere numite Jayaparana, scrisă în sanscrită precum acea Ramayana, cu cele 24 de mii de versuri. Sigur că trebuie să ne punem mintea la contribuție, dar cred că merită. Atacatorul lui Salman Rushdie se numește Hadi Matar și era din New Jersey. Ar fi interesant de aflat ce s-a ales de el. Ar avea acum 26 de ani.
Citeste mai mult