Cît de tragică e pierderea definitivă a unui manuscris? Dar dacă autorul manuscrisului pierdut a scris alte opere de o valoare inestimabilă? De la Aristotel la Hemingway există o întreagă istorie a manuscriselor definitiv dispărute, despre care se crede că ar fi putut revoluţiona literatura, filosofia, matematica sau fizica. Fie că a fost vorba despre accidente tragice, precum mistuirea Bibliotecii din Alexandria, despre moartea autorului, cum s-a întîmplat cu I.L. Caragiale, care se pare că n-a mai reuşit să termine o presupusă dramă istorică, sau despre intervenţii exterioare, precum valiza de manuscrise pe care Gao Xingjian ar fi fost constrîns să o ardă, toate cărţile ce nu au mai ajuns la generaţiile următoare reprezintă lacune cu neputinţă de acoperit. Istoria lacunelor analizează cîteva dintre aceste pierderi şi impactul lor asupra cursului istoric al civilizaţiei, mereu pornind de la întrebarea „Ce ar fi fost dacă...?”.
Bogdan SUCEAVĂ, născut la 27 septembrie 1969, la Curtea de Argeş. Studii în matematică la Universitatea din Bucureşti (licenţă 1989‑1994, master 1994‑1995) şi la Michigan State University (doctorat, 1996‑2002). Din august 2002, profesor în cadrul Departamentului de Matematică al California State University, Fullerton, SUA, unde în 2023 a primit premiul „L. Donald Shields” pentru excelenţă în domeniul academic şi creativitate. În 2020 a primit premiul „George Pólya” din partea Asociaţiei Americane de Matematică pentru articolul „Eclectic illuminism: Applications of affine geometry” („Un iluminism eclectic: aplicaţii ale geometriei afine”), scris împreună cu A. Glesser, M. Rathbun şi I.M. Serrano. Autor al volumelor: Teama de amurg (Topaz, 1990), Sub semnul Orionului (roman, Artprint, 1992), Imperiul generalilor târzii şi alte istorii (nuvele, Dacia, 2002; LiterNet, 2003), Bunicul s‑a întors la franceză (istorii, Editura T – Fundaţia Timpul, 2003; LiterNet, 2008), Venea din timpul diez (roman, Polirom, 2004, 2010, 2014; ediţie maghiară la Noran Libro, 2009; ediţie bulgară la Paradox, 2009; ediţie engleză la Northwestern University Press, 2011; ediţie franceză la Ginkgo éditeur, 2012; ediţie cehă la Paseka, 2014; cartea lunii la iLiteratura.cz în mai 2014; pentru această ediţie, Jiří Našinec a primit premiul „Josef Jungmann” pentru cea mai bună traducere în limba cehă din anul 2014), Miruna, o poveste (Curtea Veche, 2007, 2008; ediţie engleză la Twisted Spoon Press, 2014; ediţie italiană la Atmosphere Libri, 2014; ediţie slovenă la Modrijan Press, 2016; ediţie în colecţia Top10+ la Editura Polirom, 2017), Distanţe, demoni, aventuri (Tritonic, 2007), Vincent nemuritorul (roman, Curtea Veche, 2008; Polirom, 2019), Noaptea când cineva a murit pentru tine (Polirom, 2010; ediţie maghiară la Lector Kiadó, 2020), Memorii din biblioteca ideală (Polirom, 2013), Scrisori de la Polul Est (Agol, 2015), Republica (roman, Polirom, 2016), Istoria lacunelor (eseu, Polirom, 2017), Avalon. Secretele emigranţilor fericiţi (roman, Polirom, 2018; ediţie în colecţia Top10+ la Polirom, 2019), Adâncul acestei calme creste. Programul de la Erlangen şi poetica Jocului secund (eseu, Polirom, 2022).
