(ediția 2019)
Autori: Bogdan Suceavă„Despre evenimentele din 1989 nu mai vorbesc nici măcar cei implicați, pentru că opinia publică actuală și-a primit prea multe porții de scepticism. Mai grav e că unii dintre participanți au revizuit o întreagă condiție umană, reconfigurîndu-și, pentru totdeauna, o structură interioară mutilată, fără nici o șansă credibilă în afara tragicomicului. De aici o sumă de pacienți istorici, închiși în lagăre interioare unde mocnesc interogații nesoluționate. Bogdan Suceavă parcurge un drum invers, convins de adevărul unor momente incandescente, imposibil de lăsat în afara scrisului și istoriei. Ajuns la o maturitate creatoare și umană, el restabilește granițele interioare, culturale și sociale ale unei istorii a incertitudinilor.
«Nu am dovezi. Să zicem că totul e ficțiune.» Așa începe naratorul lui Bogdan Suceavă incursiunea în tumultul a două zile reprezentative pentru revoluția bucureșteană din 1989. Cumva detașat și păstrînd la distanță posibile atacuri incomode. Iată povestea revoluției din perspectiva unui matematician în anul I de facultate, fiu de ofițer de miliție, pornit într-o aventură personală spre Universitate pentru a participa la redactarea statutului Ligii Studenților. O nebunie, se-nțelege. Nu și pentru proaspătul student călit în armată. Călit e un fel de a spune; în fapt, traumatizat, încarcerat în toxice suspendări temporale și tembelizări pe linie. Drumul acesta la Universitate se ramifică din prezentul intens, apocaliptic, al revoltelor din decembrie ’89, spre trecutul împărțit între iubiri indecise, matematică și stagiul militar. Noaptea cînd cineva a murit pentru tine este istoria unei memorii dislocate.” (Marius Miheț)
Bogdan SUCEAVĂ, născut la 27 septembrie 1969, la Curtea de Argeş. Studii în matematică la Universitatea din Bucureşti (licenţă 1989‑1994, master 1994‑1995) şi la Michigan State University (doctorat, 1996‑2002). Din august 2002, profesor în cadrul Departamentului de Matematică al California State University, Fullerton, SUA, unde în 2023 a primit premiul „L. Donald Shields” pentru excelenţă în domeniul academic şi creativitate. În 2020 a primit premiul „George Pólya” din partea Asociaţiei Americane de Matematică pentru articolul „Eclectic illuminism: Applications of affine geometry” („Un iluminism eclectic: aplicaţii ale geometriei afine”), scris împreună cu A. Glesser, M. Rathbun şi I.M. Serrano. Autor al volumelor: Teama de amurg (Topaz, 1990), Sub semnul Orionului (roman, Artprint, 1992), Imperiul generalilor târzii şi alte istorii (nuvele, Dacia, 2002; LiterNet, 2003), Bunicul s‑a întors la franceză (istorii, Editura T – Fundaţia Timpul, 2003; LiterNet, 2008), Venea din timpul diez (roman, Polirom, 2004, 2010, 2014; ediţie maghiară la Noran Libro, 2009; ediţie bulgară la Paradox, 2009; ediţie engleză la Northwestern University Press, 2011; ediţie franceză la Ginkgo éditeur, 2012; ediţie cehă la Paseka, 2014; cartea lunii la iLiteratura.cz în mai 2014; pentru această ediţie, Jiří Našinec a primit premiul „Josef Jungmann” pentru cea mai bună traducere în limba cehă din anul 2014), Miruna, o poveste (Curtea Veche, 2007, 2008; ediţie engleză la Twisted Spoon Press, 2014; ediţie italiană la Atmosphere Libri, 2014; ediţie slovenă la Modrijan Press, 2016; ediţie în colecţia Top10+ la Editura Polirom, 2017), Distanţe, demoni, aventuri (Tritonic, 2007), Vincent nemuritorul (roman, Curtea Veche, 2008; Polirom, 2019), Noaptea când cineva a murit pentru tine (Polirom, 2010; ediţie maghiară la Lector Kiadó, 2020), Memorii din biblioteca ideală (Polirom, 2013), Scrisori de la Polul Est (Agol, 2015), Republica (roman, Polirom, 2016), Istoria lacunelor (eseu, Polirom, 2017), Avalon. Secretele emigranţilor fericiţi (roman, Polirom, 2018; ediţie în colecţia Top10+ la Polirom, 2019), Adâncul acestei calme creste. Programul de la Erlangen şi poetica Jocului secund (eseu, Polirom, 2022).
