Premiul Târgului de Carte de la Leipzig (ediția 2019) pentru traducerea în limba germană: Eva Ruth Wemme
Dimineață pierdută a fost dramatizat și pus în scenă de Cătălina Buzoianu la Teatrul Bulandra (decembrie 1986 - februarie 1990), cu o distribuție de aur.
„Dimineaţă pierdută este simbolul dureros al unei Românii sacrificate timp de un secol pe altarul a două războaie şi al comunismului. Deşi aceste spectre sinistre o obsedează pe autoare, ea declanşează sarabanda unei scriituri pitoreşti, îndrăcite, reinventând vorbirea populară şi lirismul străzii într-o ţară unde limba de lemn era coşciugul imaginaţiei: Vica, eroina Gabrielei Adameşteanu, este un om liber, pentru că ea trăncăneşte la fel ca Bardamu, personajul lui Céline. La peste 70 de ani, această femeie care munceşte din greu pentru alţii a asistat la cataclismele unei epoci pline de trădări şi povesteşte, povesteşte, povesteşte. Dar această neobosită cârtitoare cu limba ascuţită ştie să-i asculte şi pe alţii şi datorită acestui fapt avem parte de portrete magnifice... De la un personaj la altul, de la Primul Război Mondial la perioada stalinistă, de la un câmp de luptă la închisorile unde putrezesc prizonierii politici, Istoria în manta roşie şi neagră defilează în această «dimineaţă» pentru totdeauna pierdută. Dimineaţă pierdută te arde, aţâţată de suflul magistral al unei proze incendiare.” (André Clavel, Lire)
Gabriela ADAMEŞTEANU a absolvit Facultatea de Limba şi Literatura Română, Universitatea Bucureşti (1965). Redactor la Editura Enciclopedică (1965-1984) şi lector la Cartea Românească (1985-1989). A condus revista 22, publicată de Grupul pentru Dialog Social (1991-2005), şi apoi suplimentul ei literar, Bucureştiul Cultural (până în 2013). A primit Premiul Hellman-Hammett pentru curaj în jurnalism, acordat de Human Rights Watch (2002), şi titlul „Chevalier de L’Ordre des Arts et des Lettres“ (2013) din partea guvernului francez. Vicepreşedintă (2000-2004) şi preşedintă (2004-2006) a Centrului PEN Român. Cărţile ei, constant reeditate, sunt traduse în 18 limbi şi elogiate în presa românescă şi internaţională.
Romane: Drumul egal al fiecărei zile (1975); Dimineaţă pierdută (1984); Întâlnirea (2003, 2007); Provizorat (2010); Fontana di Trevi (2018); Voci la distanţă (2022).
Proză scurtă: Dăruieşte-ţi o zi de vacanţă (1979); Varăprimăvară (1989); Gara de Est (2008).
Nonficţiune: Obsesia politicii, interviuri (1995); Cele două Românii, publicistică (2000); Anii romantici, memorialistică (2014); Crescând lângă doi nostalgici, memorialistică (2023).
