Romanul Simonei Antonescu ne poartă cu două veacuri în urmă, în Principatele Române. Remitizarea istoriei nu doar însufleţeşte destine individuale, ci dă viaţă şi tensiune unor evenimente cruciale de mult arhivate. Această călătorie de şase ani în perioada războiului ruso-turc, terminat cu pierderea Basarabiei, este o autentică evadare în trecut. Pe moşiile Ţării Româneşti, grînarul marilor imperii, sau în bătălii pe mare şi pe uscat, pe uliţele tîrgului Bucureştilor, traversate de picioare desculţe şi taine de palat, sau la Constantinopole, în serai şi catacombe, printre intrigi şi capete tăiate, istoria îşi urmează cursul. Hanul lui Manuc, la fel ca primele romane ale Simonei Antonescu – Fotograful Curţii Regale şi Darul lui Serafim –, se situează sub aceeaşi inscripţie heraldică: „Dacă nu revezi trecutul, nu vezi prezentul şi nu prevezi viitorul.”
Simona ANTONESCU s-a născut la Galaţi în 1969. A debutat în 2015 cu romanul Fotograful Curţii Regale, câștigător al Concursului de Debut al Editurii Cartea Românească/Polirom și al Premiului de Debut al Uniunii Scriitorilor din România și finalist la Festival du Premier Roman de Chambéry. A mai publicat romanele Darul lui Serafim (2016, 2020), Hanul lui Manuc (2017, 2018), Ultima cruciadă (2019), distins cu Premiul Cartea Anului 2019 de Filiala Brașov a USR, În umbra ei (2021, 2024) și Chiajna din Casa Mușatinilor (2023), care a obţinut în 2024 Premiul pentru Proză al Ziarului de Iași, Premiul Radio România Cultural, categoria Proză, și Premiul Cartea Anului 2024 acordat de Filiala Brașov a USR.
