Traducere din limba engleză şi note de Veronica D. Niculescu
Scrisorile marelui scriitor către Vera, soţia sa, pentru prima oară în volum, în limba română – cronica unei poveşti de dragoste de-o viaţă.
„Pentru Nabokov proza este totul, ea este profunzimea, energia divină.” (The New York Times)
„Aceste scrisori cuprind cele mai emoţionante pasaje pe care le va scrie vreodată Nabokov, pline de viziuni cînd impresioniste, cînd extrem de detaliate asupra lumii înconjurătoare, pe care o zugrăveşte ca fiind dureros de frumoasă. Nabokov cel din acest volum e un scriitor care îşi face o misiune din a-şi convinge cititoarea să coboare de pe terasa de la ultimul etaj arătîndu-i splendoarea lumii care a încetat cumva să mai fie o sursă de încîntare.” (The Times Literary Supplement)
„Nuanţate de o imediateţe senzuală a detaliului, Scrisorile sînt mărturia extazului… Ele dezvăluie un Nabokov de o inteligenţă sclipitoare, cu un dar aparte pentru critică la obiect şi o fascinaţie pentru ceea ce se situa în afara culturii sale – fie că era vorba de autobuzele Greyhound din Massachusetts sau de metroul din New York. Acum, probabil pentru prima oară, autorul rus se iveşte limpede din umbrele biografilor săi.” (The Observer)
Vladimir Vladimirovici Nabokov s‑a născut în 23 aprilie 1899 la Sankt-Petersburg, într‑o familie foarte cultivată, astfel încît stăpînea impecabil franceza şi engleza încă din copilărie. În 1919, Nabokovii sînt nevoiţi să emigreze, iar în 1922 tatăl scriitorului este ucis de un fanatic rus la Berlin. Nabokov a studiat limbile slave şi romanice la Trinity College din Cambridge pînă în 1922. Apoi a locuit la Berlin (1923‑1937) şi Paris (1937‑1940), scriind cu fervoare, în rusă, mai multe romane, zeci de povestiri, sute de poeme şi cîteva drame. În 1925 s‑a căsătorit cu Vera Slonim. În perioada respectivă, şi‑a întreţinut familia din traduceri, lecţii de engleză şi tenis, precum şi ca autor de cuvinte încrucişate în rusă şi analist de şah. În 1940 a plecat în America, împreună cu soţia şi fiul lui, de teamă să nu fie trimis într‑un lagăr de concentrare. A predat la universităţile Wellesley, Harvard şi Stanford. Între 1948 şi 1959 a fost profesor de literatură rusă la Cornell University. Pasionat de entomologie, Nabokov a descoperit în 1944 o (sub)specie de fluture care‑i va purta numele: Lycaeides melissa samuelis Nabokov. A tradus în engleză Evgheni Oneghin de Puşkin şi Un erou al timpului nostru de Lermontov. Este autorul mai multor lucrări de critică literară, dintre care studiul despre Gogol (1944) este foarte important pentru înţelegerea artei acestuia. Din seria rusă a scrierilor lui Nabokov, publicate sub pseudonimul V. Sirin, fac parte romanele Maşenka (1926), Rege, damă, valet (1928), Apărarea Lujin (1930), Ochiul (1930), Glorie (1932), Un hohot în beznă (1932), Disperare (1934), Invitaţie la eşafod (1936), Darul (1937-1938). După stabilirea în Statele Unite, începe strălucita sa carieră de romancier în limba engleză. Publică Adevărata viaţă a lui Sebastian Knight (1941), Blazon de bastard (1947), Lolita (1955), Pnin (1957), Foc palid (1962, roman în versuri, cu adnotări), Ada sau ardoarea (1969), Lucruri transparente (1972) şi Priveşte-i pe arlechini! (1974). În 1967 îi apare volumul autobiografic Vorbeşte, memorie. Pentru activitatea sa literară, Nabokov a fost distins cu National Book Foundation Medal. S‑a stins din viaţă la Montreux, în 1977.
