- ISBN
- 978-973-46-7722-1
- An apariție
- 2019
- Lună apariție
- 1
- Număr pagini
- 232
- Tip ediție
- broșată
- Format
- 130x200
- Colecție
- BIBLIOTECA POLIROM > Seria de autor „Vladimir Nabokov”
- Domenii
Antologate, editate şi comentate de Ghennadi Barabtarlo
Traducere din limba engleză de Veronica D. Niculescu
Prefață de Ghennadi Barabtarlo
În octombrie 1964, Vladimir Nabokov, insomniac intratabil, și-a propus să facă un experiment: pe parcursul următoarelor optzeci de zile, imediat după trezire, și-a așternut visele pe hîrtie. Încerca astfel să demonstreze teoria că timpul e reversibil, astfel încît, paradoxal, un eveniment din viitor poate genera un vis din trecut. Rezultatul este un jurnal fascinant, în care Nabokov a notat șaizeci și patru de vise și episoadele ce le-au urmat în timpul zilei, oferind o perspectivă pînă acum necunoscută asupra vieții scriitorului.
„Ce nevoie ai de fantasmele ficțiunii cînd te poți strecura pe fereastră chiar pe perna lui Nabokov, în lucida sa lume onirică?” (Brian Boyd)
„O meditație asupra felului în care visele ne dezleagă de noi, de ceilalți, de cel mai elementar simț al duratei.” (The New Yorker)
„În lumea literară circulă o glumă atribuită lui Oscar Wilde, care ar fi spus că una dintre cele mai înspăimîntătoare propoziții în limba engleză este: Am visat ceva foarte interesant azi-noapte. Dacă-i adevărat, e puțin probabil ca lui Wilde să-i fi plăcut Visele insomniacului, o carte insuflată în întregime de viața-din-vis a lui Vladimir Nabokov.” (London Review of Books)
- An apariție
- 2019
- Lună apariție
- 1
- Număr pagini
- 232
- Tip ediție
- broșată
- Format
- 130x200
Despre autori
Vladimir Vladimirovici Nabokov s‑a născut în 23 aprilie 1899 la Sankt-Petersburg, într‑o familie foarte cultivată, astfel încît stăpînea impecabil franceza şi engleza încă din copilărie. În 1919, Nabokovii sînt nevoiţi să emigreze, iar în 1922 tatăl scriitorului este ucis de un fanatic rus la Berlin. Nabokov a studiat limbile slave şi romanice la Trinity College din Cambridge pînă în 1922. Apoi a locuit la Berlin (1923‑1937) şi Paris (1937‑1940), scriind cu fervoare, în rusă, mai multe romane, zeci de povestiri, sute de poeme şi cîteva drame. În 1925 s‑a căsătorit cu Vera Slonim. În perioada respectivă, şi‑a întreţinut familia din traduceri, lecţii de engleză şi tenis, precum şi ca autor de cuvinte încrucişate în rusă şi analist de şah. În 1940 a plecat în America, împreună cu soţia şi fiul lui, de teamă să nu fie trimis într‑un lagăr de concentrare. A predat la universităţile Wellesley, Harvard şi Stanford. Între 1948 şi 1959 a fost profesor de literatură rusă la Cornell University. Pasionat de entomologie, Nabokov a descoperit în 1944 o (sub)specie de fluture care‑i va purta numele: Lycaeides melissa samuelis Nabokov. A tradus în engleză Evgheni Oneghin de Puşkin şi Un erou al timpului nostru de Lermontov. Este autorul mai multor lucrări de critică literară, dintre care studiul despre Gogol (1944) este foarte important pentru înţelegerea artei acestuia. Din seria rusă a scrierilor lui Nabokov, publicate sub pseudonimul V. Sirin, fac parte romanele Maşenka (1926), Rege, damă, valet (1928), Apărarea Lujin (1930), Ochiul (1930), Glorie (1932), Un hohot în beznă (1932), Disperare (1934), Invitaţie la eşafod (1936), Darul (1937-1938). După stabilirea în Statele Unite, începe strălucita sa carieră de romancier în limba engleză. Publică Adevărata viaţă a lui Sebastian Knight (1941), Blazon de bastard (1947), Lolita (1955), Pnin (1957), Foc palid (1962, roman în versuri, cu adnotări), Ada sau ardoarea (1969), Lucruri transparente (1972) şi Priveşte-i pe arlechini! (1974). În 1967 îi apare volumul autobiografic Vorbeşte, memorie. Pentru activitatea sa literară, Nabokov a fost distins cu National Book Foundation Medal. S‑a stins din viaţă la Montreux, în 1977.