Scrisorile acopera peste peste 700 de pagini si peste 50 de ani din viata celor doi, din 1923 (prima poezie pe care Nabokov i-o scrie Verei) pina in 1976. Scrisorile scrise de Nabokov (nu sint cuprinse in volum si scrisorile Verei) ofera cititorilor nu una, ci doua povesti de iubire: iubirea lui Nabokov pentru Vera, dar si iubirea acestuia pentru literatura, cele doua neputind fi nicidecum separate. Vera i-a fost nu doar sotie, ci si cea mai atenta cititoare, omul care a sustinut, de aproape sau de departe, tot ce a insemnat munca acestuia. Nevoia de scris se intrepatrunde cu nevoia de Vera. [...] Cu siguranta, scrisorile lui Nabokov sint unele dintre cele mai frumoase din istoria literaturii, iar Vera e posibil sa fie una dintre cele mai alintate femei. Nabokov isi incepe scrisorile cu surprinzatoare dezmierdari, cu nume de alint nastrusnice: „zgrunturel”, „smocusor”, „pisoias”, „vrabiuta mea”, „tintarelule”, „tufiselule”, „sconculet”, „soareşcelemeu” „bufniţimea mea”… In plus au o colectie de jucarii, de prichindei: Spectacolut, Smocut… Poezii, desene, fotografii, rebusuri intregesc lumea nabokoviana rasfrinta in aceste scrisori care deschid multe usi nu doar catre omul Vladimir Nabokov, ci si catre cartile sale pe care cititorii le vor simti poate mai aprope sau pe care le vor (re)citi intr-o alta lumina.