„Povestirile din Salcia oarba, fata adormita, cu amestecul lor atent dozat de fantezie debordanta si observatie riguroasa, reusesc sa surprinda realitatea in cele mai marunte detalii si, in acelasi timp, s-o submineze. Murakami face parte din acea specie rara de scriitori care izbutesc nu doar sa creeze universuri neobisnuite si fascinante, ci si sa-si calauzeasca cititorii in explorarea lor.” (Time Out New York)
„In ciuda diversitatii lor, toate povestirile din volumul de fata par sa ni se adreseze cu o voce unica si seducatoare. Iar aceasta voce, istorisindu-si aventurile pe teritoriul straniu si intunecat al sinelui, ne spune ca un personaj pe nume Haruki Murakami inca mai cauta, asemenea lui Don Quijote, ceva mai putin fragil, mai putin efemer decit compromisurile din care este alcatuita viata noastra.” (New York Times Book Review)
„O colectie de povestiri pline de fantezie, farmec si indrazneala, a caror alunecare spre fantastic este controlata cu grija. Atmosfera pe care o creeaza persista multa vreme dupa ce lectura s-a incheiat, iar sub influenta ei vedem lumea intr-o lumina cu totul noua.” (Chicago Tribune)
Haruki MURAKAMI, unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani, s‑a născut în 1949, la Kyōto. A studiat teatrul la Universitatea Waseda din Tokyo. Experienţa de proprietar al unui bar în care se cânta jazz (reflectată în romanul său din 1992, La sud de graniţă, la vest de soare) şi cea de traducător al operelor lui F. Scott Fitzgerald, John Irving, Truman Capote şi Raymond Carver îşi vor spune cuvântul în formarea sa ca mesager al unei Japonii occidentalizate – un ţinut amăgitor, lipsit parcă de suflet şi suflu, al cărui spirit străvechi pare să fi dispărut aproape în întregime. Primul său roman, Ascultă cum cântă vântul (1979), i‑a adus Premiul Gunzo, fiind urmat de Pinball, 1973 (1980) şi În căutarea oii fantastice (1982, distins cu Premiul Noma). În 1987 a publicat Pădurea norvegiană, bestseller internaţional, tradus în numeroase limbi şi vândut în milioane de exemplare. Murakami a mai publicat volumul de interviuri Underground. Atentatul de la Tokio şi spiritul japonez (1997) şi romanele La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor (1985, pentru care a primit Premiul Tanizaki), Dans dans dans (1988), Cronica păsării‑arc (1994, nominalizat la prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award), Iubita mea, Sputnik (1999), Kafka pe malul mării (2002), 1Q84 (2009‑2010), Tsukuru Tazaki cel fără de culoare şi anii săi de pelerinaj (2013), Uciderea Comandorului (2017) şi Oraşul şi zidurile sale incerte (2023), precum şi volumele de povestiri sau eseuri Elefantul a dispărut (1993), După cutremur (2000), Salcia oarbă, fata adormită (2006), Pur şi simplu despre muzică (2011), Meseria de romancier (2015) şi Persoana întâi singular (2022). A fost nominalizat în repetate rânduri la Premiul Nobel.
