Traducere de Mihaela Albulescu
„O perspectivă fascinantă asupra naturii muzicii.” (Publishers Weekly)
„Dialogurile fermecătoare, lipsite de orice urmă de afectare, dintre acești doi artiști pasionați – scriitorul captivant, în romanele căruia muzica joacă un rol de frunte, și dirijorul neobosit și afabil – vor cuceri orice cititor.” (The New York Times)
„O lectură fără precedent. A vorbi despre muzică, se spune adesea, este ca și cum ai dansa despre arhitectură, dar ce bucurie să-i vezi pe acești doi prieteni cum dansează.” (The Guardian)
„O carte irezistibil de seducătoare.” (Evening Standard)
Haruki Murakami (n. 1949) este unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani. A studiat literatura la Universitatea Waseda din Tokio. Primul său roman, Ascultă cum cântă vântul (1979), i-a adus Premiul Gunzo, fiind urmat de Pinball, 1973 (1980) şi În căutarea oii fantastice (1982), distins cu Premiul Noma. În 1987 publică Pădurea norvegiană, bestseller internaţional, tradus în numeroase limbi şi vândut în peste patru milioane de exemplare. Murakami a mai publicat volumul de interviuri Underground. Atentatul de la Tokio şi spiritul japonez (1997) şi romanele La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor (1985), pentru care a primit Premiul Tanizaki, Dans dans dans (1988), Cronica păsării-arc (1994), nominalizat la prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award, Iubita mea, Sputnik (1999), Kafka pe malul mării (2002) şi În noapte (2004), precum şi volumele de povestiri sau eseuri Elefantul a dispărut (1993), După cutremur (2000), Salcia oarbă, fata adormită (2006) şi Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă (2007). În ultimii ani i-au apărut romanele 1Q84 (2009-2010), Tsukuru Tazaki cel fără de culoare şi anii săi de pelerinaj (2013) şi Uciderea Comandorului (2017), volumul de convorbiri cu dirijorul Seiji Ozawa Pur şi simplu despre muzică (2011) şi volumele de povestiri Bărbaţi fără femei (2014) şi Persoana întâi singular (2020).
Seiji Ozawa a fost director muzical al Boston Symphony Orchestra timp de douăzeci şi nouă de ani, director muzical al Toronto Symphony Orchestra, San Francisco Symphony şi al Operei de Stat din Viena. Împreună cu Kazuoshi Akiyama, a înfiinţat Orchestra Saito Kinen, fiind, totodată, director al Festivalului Seiji Ozawa din Matsumoto. Se implică îndeaproape în educaţia muzicală a tinerilor interpreţi în cadrul Academiei Internaţionale Seiji Ozawa din Elveţia, Academiei Internaţionale pentru Muzică de Cameră Ozawa de la Okushiga etc. A primit unele dintre cele mai importante distincţii, printre care Légion d’Honneur, Ordinul Japonez al Culturii, Kennedy Center Honor. A cîştigat Premiul Grammy pentru cea mai bună înregistrare de operă.
