pe vanatoaredelicurici.blogpot.com

Murakami mărturisea că nu a învățat tehnica scrierii de la nimeni, ci ascultînd muzică bună. (...) În 2011 a publicat chiar un volum, tradus la Polirom în 2018, care se numește „Pur și simplu despre muzică”, o carte în care sînt reproduse conversațiile tihnite, prietenești pe care Murakami le-a avut cu marele dirijor Seiji Ozawa, unde mărturisește: „De fapt, cele două se completează reciproc: ascultînd muzică, îţi îmbunătăţeşti scrisul, iar îmbunătăţindu-ţi scrisul, îţi îmbunătăţeşti capacitatea de a asculta muzică”. (...)

Printr-o referință muzicală, plasată într-un anumit context, Murakami sugerează ceea ce alt scriitor ar spune în cîteva pagini, determinîndu-și cititorii să îi devină parteneri și lăsînd ușa deschisă către multiple interpretări. Ca și scriitorul, și personajele sale își definesc sensibilitatea prin muzică.

Așa cum spunea și celebrul dirijor Seiji Ozawa, Murakami nu doar că iubește muzica, dar o și cunoaște, cunoștințele sale muzicale fiind impresionante – vaste, eclectice și profunde. Iar literatura sa este și o frumoasă lecție de muzică.