„Micul, relativul succes de critică profesionistă şi în rîndul puţinilor, dar pătimaşilor cititori de azi pe care se pare că l-a avut primul volum din Lumea ca literatură, precum şi îndemnurile unor prieteni în care am deplină încredere m-au determinat să aştern din nou pe hîrtie alte şi alte întîmplări şi amintiri ce, cum am mai spus, nu pot (şi nici n-ar avea cum) să fie «ficţionalizate», căci ele au farmecul lor intrinsec, se constituie ele însele într-o «literatură», fie măcar pentru faptul că, în majoritate, s-au petrecut în lumea celor care mai cuvîntă în scris...” (Ioan Groşan)
De ce nu-l suport pe Noam Chomsky • Bunicul şi americanii • Concursul de Miss „Muncă, tinereţe, frumuseţe”, Costineşti, 1988 • O sinucidere ratată • Cum n-am mai publicat în Hustler • Eros în socialism • Eugen Barbu şi comerţul cu nutrii
Ioan Groşan, prozator, dramaturg şi publicist. Absolvent al Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii „Babeş‑Bolyai” din Cluj‑Napoca (secţia română-spaniolă), a fost profesor, director artistic al studioului de creaţie cinematografică al Ministerului Culturii, redactor la Contrapunct şi Academia Caţavencu şi publicist‑comentator la cotidianul Ziua. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. De acelaşi autor: Caravana cinematografică (1985, Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din România), Trenul de noapte (1989), Şcoala ludică (1990), Planeta mediocrilor (ed. I, 1991; ed. a II‑a, 2002; ed. a III‑a, Polirom, 2008), O sută de ani de zile la Porţile Orientului (ed. I, 1992, Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România; ed. a II‑a, 2001; ed. a III‑a, Polirom, 2007; ed. a IV‑a, Polirom, 2012), Jurnal de bordel (1994), Jurnal de Cotroceni (1998), Judeţul Vaslui în NATO (2002), Un om din Est (2010), Lumea ca literatură. Amintiri (Polirom, 2014). Volumul de povestiri Caravana cinematografică a fost tradus în Rusia, Germania şi Anglia, iar nuvela Trenul de noapte – în Franţa, Germania, Polonia şi Anglia.
