L-am urît pe Ceauşescu. Ani, oameni, disidenţă
L-am urît pe Ceauşescu. Ani, oameni, disidenţă
L-am urît pe Ceauşescu. Ani, oameni, disidenţă
L-am urît pe Ceauşescu. Ani, oameni, disidenţă
L-am urît pe Ceauşescu. Ani, oameni, disidenţă
L-am urît pe Ceauşescu. Ani, oameni, disidenţă
L-am urît pe Ceauşescu. Ani, oameni, disidenţă
L-am urît pe Ceauşescu. Ani, oameni, disidenţă
L-am urît pe Ceauşescu. Ani, oameni, disidenţă
L-am urît pe Ceauşescu. Ani, oameni, disidenţă
L-am urît pe Ceauşescu. Ani, oameni, disidenţă
L-am urît pe Ceauşescu. Ani, oameni,...
L-am urît pe Ceauşescu. Ani, oameni,...
L-am urît pe Ceauşescu. Ani, oameni,...
L-am urît pe Ceauşescu. Ani, oameni,...
L-am urît pe Ceauşescu. Ani, oameni,...
L-am urît pe Ceauşescu. Ani, oameni,...
L-am urît pe Ceauşescu. Ani, oameni,...
L-am urît pe Ceauşescu. Ani, oameni,...
L-am urît pe Ceauşescu. Ani, oameni,...
L-am urît pe Ceauşescu. Ani, oameni,...
L-am urît pe Ceauşescu. Ani, oameni,...
ISBN
978-973-46-1569-8
An apariție
2009
Lună apariție
12
Număr pagini
376
Tip ediție
broșată
Format
120x185
Colecție
EGO-GRAFII
Domenii

L-am urît pe Ceauşescu. Ani, oameni, disidenţă

Autori: Gabriel Andreescu
 
De ce disidenta a fost sub Ceausescu doar un fapt exceptional? Ce a fǎcut ca, in contextul acelor ani, unii sa rupa modelul colectiv al obedientei? Drumul parcurs de Gabriel Andreescu prin lumea de dinainte de 1989 propune un raspuns la aceste intrebari. Constante in amintirile sale sint temele umilirii fiintei umane si rezistentei pentru pastrarea integritatii si demnitatii intr-o epoca a intunericului.
La sfirsitul volumului sint incluse citeva dintre textele trimise catre lumea libera, al caror continut ar fi putut intemeia ceea ce autorul numeste „filosofia dizidentei”.
„A-l ierta pe Ceausescu nu este o problema personala. Eu l-am urit pe Ceausescu pentru ca ura reprezinta revolta mea mistuitoare fata de raul inferior facut pe lume de acest scelerat. Iar Revolta, nu-mi apartine mie, fiintei mele intimplatoare. Revolta aceasta este chiar dovada, evident impersonala, ca lumea are un sens.”  (Gabriel Andreescu)
An apariție
2009
Lună apariție
12
Număr pagini
376
Tip ediție
broșată
Format
120x185
Fără comentarii


Despre autori


Gabriel ANDREESCU este profesor asociat la Şcoala doctorală de Filozofie, Sociologie şi Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii de Vest, Timişoara. A militat pentru respectarea drepturilor omului încă din perioada comunistă, fiind unul dintre disidenţii care s‑au opus deschis lui Ceauşescu şi regimului său autoritar. Din 1990 a iniţiat mai multe organizaţii neguvernamentale, printre care Comitetul Helsinki Român, Centrul de Studii Internaţionale, Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă. Este director al Noii Reviste de Drepturile Omului. De acelaşi autor, la Editura Polirom au mai apărut: Solidaritatea alergătorilor de cursă lungă (1998); Locurile unde se construieşte Europa. Adrian Severin în dialog cu Gabriel Andreescu (2000); Ruleta. Români şi maghiari, 1990‑2000 (2001); Naţiuni şi minorităţi (2004); Reprimarea mişcării yoga în anii ’80 (2008); L‑am urât pe Ceauşescu. Ani, oameni, disidenţă (2009); Cărturari, opozanţi şi documente. Manipularea Arhivei Securităţii (2013); MISA. Radiografia unei represiuni (2013); Existenţa prin cultură. Represiune, colaboraţionism şi rezistenţă intelectuală sub regimul comunist (2015, Premiul revistei Observator cultural pentru eseistică). A editat, tot la Editura Polirom, Naţionalişti, antinaţionalişti... O polemică în publicistica românească (1996), Problema transilvană (în colab. cu Gusztáv Molnár, 1999), Ultimul deceniu comunist. Scrisori către Radio Europa Liberă, vol. I: 1979‑1985 (în colab. cu Mihnea Berindei, 2010), şi vol. II: 1986‑1989 (în colab. cu Mihnea Berindei, 2014). Este coautor, alături de Miklós Bakk, Lucian Bojin şi Valentin Constantin, al volumului Comentarii la Constituţia României (2010).

 



Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri