in Timpul nr. 195
In ansamblul sau, acest volum presupune, astfel, o permanenta reintoarcere in arhiva memoriei, in viscerele trecutului care ne poate oferi sansa intelegerii timpului nostru. Fie ca este vorba despre o disputa sau vreo lamurire de ordin terminologic, fie ca se aduce in discutie rigoarea si frumusetea operelor literare esentiale, miza discursul
Citeste mai multin Timpul nr. 195
Caracteristicile eseurilor sint limpezimea si luciditatea. Desi baza de documentare este enorma, discursul nu e ostentativ, nici greoi sau universitar. I. Vianu, octogenar, inca refuza conventionalismul (cel mai facil de aplicat), refuza judecarea unui concept in mod ultrasubiectiv. Nu vom gasi texte doar cu argumente in sustinerea poziti
Citeste mai multin Timpul nr. 195
(...) Frumusetea va mintui lumea, carte aparent compozita, aparent compusa din eseuri grupate pe cinci arii tematice, tratind succesiv despre paternitate, memorie, politic, estetic si mistic – dar vorbind mereu, la vedere sau acoperit, despre ceea ce‑i pune intimul in frecventa de rezonanta. Ion Vianu nu e numai cel mai r
Citeste mai multin Timpul nr. 197
In realitate, chiar daca se si distreaza, Octavian Soviany da o adevarata lectie de virtuozitate si de metoda. Pe linga avantajul lor inerent, interventiile delicioase ale autorului impart textul, il explica, fara a‑l sparge. Procedeul nu e nou, dar, folosit magistral de Soviany, da masura seriozitatii scriitorului, mai ales in momentele in c
Citeste mai multin Timpul nr. 198
Cind citesc poemele lui Paul Celan, taioase, eliptice, lucide, cu imagini in acelasi timp precise si evazive, mi se face un dor teribil de o lume crepusculara, o lume in care n‑am intrat niciodata, dar pe care o presimt si pe care o visez. O lume in care vad „lumina de spinzuratoare a genelor tale”, o lume acoperita cu &bdquo
Citeste mai multin Timpul nr. 198
Incep sa scriu despre Paul Celan stapinit de ridicolul trudei de a scrie despre Paul Celan. Noi, toti cei care am citit poeziile scrise de Anne Sexton, stim ca suicides have a special language, ca versurile se platesc din greu si ca spatiile goale dintre ele nu se pot umple cu interpretari critice care de care mai sofisticate, adica mai gaunoase. (
Citeste mai multin Timpul nr. 198
Cind recitesc volumul Opera poetica (I), ce include primele cinci volume ale lui Celan (Nisipul din urne – 1948, Mac si memorie – 1952, Din prag in prag – 1955, Gratii de vorba – 1959, Roza Nimanui – 1963), recent aparut la Editura Polirom in traducerea de exceptie a lui George Stat
Citeste mai multpe timpul.ro
Cine are urechi de auzit sa auda. Cam asta cred ca striga Radu Aldulescu in ciclul romanelor sale dedicate saltului de la comunism la neocomunism, plimbindu-si personajele prin aceleasi cicluri de intimplari, macar de le-ar pricepe cineva sensul. Subtil, unele figuri, precum Robert Stan sau Laurian Susanu, trec dintr-un roman in altul (Ingerul inca
Citeste mai multin Observator cultural, nr. 545
Lucrarea lui Andrei Oisteanu Imaginea evreului in cultura romana […] este una dintre solidele cercetari de imagologie. […] Caragiale, unul dintre autorii cei mai utilizati de Andrei Oisteanu, este citat mai ales pentru textele sale publicistice, acolo unde opinia nu e intermediata prin fictiune si numai de doua ori pentru textele sale
Citeste mai multin Cultura nr. 531
Surprinde pertinent in context global (un voiaj in SUA la inceputul anilor 90) provincialismul scriitorului roman iesit din comunism doldora de cultura, dar cu zero pregatire politica. Ah, daca l-ar fi citit pe Marx macar din greseala din cind in cind scriitorii romani ar fi invatat mai mult decit din reactionarii nemarxisti promovati oficial in na
Citeste mai mult