in Timpul nr. 198

Incep sa scriu despre Paul Celan stapinit de ridicolul trudei de a scrie despre Paul Celan. Noi, toti cei care am citit poeziile scrise de Anne Sexton, stim ca suicides have a special language, ca versurile se platesc din greu si ca spatiile goale dintre ele nu se pot umple cu interpretari critice care de care mai sofisticate, adica mai gaunoase. (...) Poezia lui se face istorie, adica o infectie ce se propaga cu rapiditate. De acum, poate sa se duca linistit sa doarma in Sena: „sapam o groapa‑n vazduh acolo se zace nu strimt”. Poezia germana de dupa Celan e in intregime infestata de singe evreiesc. Si‑acum sa mai spuna cineva ca poetii nu stiu pe ce lume traiesc.