pe eventaiulmemoriei.ro
La scriitoarea israeliana m-a impresionat tandemul paradoxal al luciditatii, uneori taioasa si dureroasa, cu trairile intense, cam cum e si in viata. Nu e mare lucru sa crezi in oameni, in viata si in multe altele, respingind realitatea si concentrindu-te doar pe niste iluzii frumoase, la fel cum nu e deloc greu ca, dupa experiente dure si suferint
Citeste mai multpe bookmag.eu
Intr-un interviu pe care i l-am luat acum mai bine de zece ani, l-am intrebat pe David Lodge ce este mai important intr-un roman: prima fraza, intriga, constructia „tehnica” sau finalul? Raspunsul a fost amplu si elaborat, dovedindu-mi ca Lodge isi construieste fiecare carte cu mare atentie, ca un arhitect care urmeaza si tendintele epo
Citeste mai multpe bookhub.ro
Ca supravietuitoare a unui atac terorist sinucigas, Zeruya Shalev pare ca s-a asezat pe sine in pielea unei profesoare/directoare de scoala, care, la zece ani dupa un astfel de incident, inca incearca sa-si mai revina. Din toate punctele de vedere. (...) In Durere, personajul sau principal se numeste Iris. Intr-o perioada in care ranile fizice suf
Citeste mai multpe catavencii.ro
In Adio, arme si in Pentru cine bat clopotele, Hemingway are grija, iritant pentru mine, sa-ti arate ca nu e doar un pirlit de reporter care s-a apucat de proza, ci ca are si o gindire de moralist travestit in prozator, cu care te bate la cap, ca nu care cumva sa-ti scape chestia asta. In ultimul lui roman, Hemingway nu mai vrea sa demonstreze nim
Citeste mai multpe observatorcultural.ro
Stilul si mobilitatea privirii autorului au, si in acest volum, forta de a tine treaza si de a dilata atentia cititorul. Scriitura vioaie, mustind de ironie comprehensiva, constituie alt punct forte, asa cum se poate remarca si in acest fragment: «Ca si alti contemporani, Sion scrie bine cind nu vrea sa faca literatura. Amintirile lui cuceres
Citeste mai multpe observatorcultural.ro
Oricit de caleidoscopice si de sinestezice sint figurile feminine ale lui Constantin Abaluta din acest roman insolit, parca „fata care aude ploaia”, Rita cea cu ochi incolori, stravezii, le intrece pe toate. Ajunsa din Romania lui Ceausescu tocmai in Noua Zeelanda, casatorita si mama a cinci baieti cu ochi asemenea ei si ai sotului, Rit
Citeste mai multpe revista22.ro
Cu inventarul ei de noroace si ghinioane, in contrapunctul odihnitor al vechilor si noilor insemnari (vezi paginile despre labradorul care chiar se bucura de-adevaratelea), cu intensa culoare a amintirilor euforice (scenele cu tata, dealurile de la Mateesti, vinatorile) sau cu micile tristeti catifelate («Gandhi aratindu-ne tot timpul laba zg
Citeste mai multpe catavencii.ro
E.I.: Cum ati scris cartea pe ape? R.N.: Sigur, nu cu acuarele! Mai mult in cap. Si pe citeva laptop-uri care mi se furau sau pe care le uitam prin hoteluri, fapt ce ma obliga apoi sa trec la rescrierea povestirilor din cap. Cind incepeam sa le rescriu mi se inghesuiau in minte alte si alte personaje, care nu se lasau uitate si cereau sa devina er
Citeste mai multpe observatorcultural.ro
Toate povestirile au un tilc, de parca literatura ar putea da lectii despre ce e bine sau rau in ceea ce numim viata. Taietura frazelor este impecabila; organizarea si distributia accentelor din naratiune, fara cusur. O carte frumoasa, cum am spus, aceasta culegere de povestiri, Pascal deseneaza corabii. Autorul, Radu Niciporuc. De azi inainte si s
Citeste mai multpe News.ro
«Prietenia dintre Eliade si Sebastian a fost una de exceptie, nu numai prin profunzimea ei, dar si prin modul accidentat in care s-a manifestat. O prietenie dostoievskiana, daca n-ar fi si eugenionesciana. Pentru ca, la un moment dat, in jurul lui Sebastian Berenger, Romania se va rinoceriza in cercuri concentrice, atingind ultimul si cel mai
Citeste mai mult