pe sunmedia.ro, 7 iunie 2023
Felul de a scrie Specii, o modalitate complet diferită de ce fac de obicei, o proză lineară, accesibilă, banală ca formă, dar deloc simplă dacă te apuci să citești cu adevărat cartea. M-am distrat, deci. Am fost propriul meu redactor, m-am cenzurat, am tăiat, am rescris fraze lungi sau pur și simplu le-am scurtat la dimensiuni rezonabile, apoi în cursul redactării propriu-zise a mai venit și Adrian Botez cu sugestii de modificări, la final a ieșit ceea ce eu văd ca pe o uriașă ironie: din punctul meu de vedere o anti-carte, o ieșire totală de pe drumul meu cunoscut, dar în același timp un exercițiu de asceză literară care mi-a prins foarte bine și pe care îl folosesc cu brio în noua carte la care lucrez și despre care acum nu spunem nimic.
Citeste mai multpe sunmedia.ro, 7 iunie 2023
Specii este romanul unei societăți corupte în care mecanismele puterii sunt gripate, puterea e în mâinile mafiei, iar traficul de influență, singura formă de politică publică. Într-o astfel de societate, cultura este marginală. Demersul scriitorului de a scrie un roman care expune măruntaiele puterii corupte poate fi citit și în această cheie – exasperarea celui care trăiește într-o astfel de societate, unul dintre efectele corupției fiind și lipsa fondurilor necesare pentru o vizibilitate și circulație a literaturii românești contemporane.
Citeste mai multpe lapunkt.ro, 6 iunie 2023
Reușind să problematizeze „iubirea” fără patetism și ridicol (în proza modernă nu-i deloc ușor să faci asta), romanul Laviniei Braniște deconstruiește o promițătoare aventură erotică, unde rătăcirile abulice prin labirintul interior înlocuiesc călătoriile măsurate în distanțe. E un roman de citit și de reținut.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 5/2023
De fapt, Cartea șoaptelor este o istorie a secolului XX, privită cu ochii celor care au suferit istoria, în loc s-o trăiască. Secolul XX a adus omenirii multe traume: războaiele mondiale, genocidul, lagărele de concentrare, gropile comune, ideologiile ca instrument al autorității, căutările zadarnice de sine... Ele sunt comune pentru mai toate popoarele. Când scrii despre o mare tragedie, cum a fost aceea a genocidului armean, scrii, în același timp, despre toate marile tragedii ale lumii. Tragediile de o asemenea amploare nu au limbă maternă.
Citeste mai multpe alecart.ro, 4 iunie 2023
Ca să nu se aleagă praful de toate e mai mult decât o poveste violentă sau despre violență, mai mult decât o bucată de viață prinsă într-un roman. Nu este doar „o vedere” de prin ’91, cu blocuri cenușii și oameni cu zâmbete largi. E o mărturie a destinului brutal al unei generații, croit stângaci din cioburi, așchii, fier-beton, iluzii și nuanțe de roșu aprins, reflectând România unui deceniu întunecat – o lume fără ambiție, doar impregnată de promisiuni sclipicioase, o perioadă de tranziție mizeră, în care pare că nimic nu se schimbă, iar mult așteptatul „mai bine” ascunde doar un stand-by din ce în ce mai frustrant și mai chinuitor.
Citeste mai multîn revista Timpul, nr. 26/2023
După Dispariția, Cosmin Perța revine cu un microroman la fel de puternic. De altfel, succint și intens par să devină cele două cuvinte care definesc proza lui Perța, una dintre cele mai interesante felii de gen din literatura autohtonă a ultimului deceniu, greu de potrivit și într-un tipar tematic sau stilistic, dar și într-unul strict generaționist. Fentând, așadar, înregimentările, Cosmin Perța se mișcă cu lejeritate în mai multe registre și teme, de la poezie la literatură pentru copii și proză (iar aici, ar trebui să deschidem o acoladă separată pentru aproape fiecare dintre cărțile sale de proză). Sigur că există niște constante ale scrisului său (preocuparea pentru formele fantasticului, căruia i-a dedicat și o cercetare doctorală, formula scurtă, suflul poetic, construcția impecabilă, imaginile puternice etc.), dar cu adevărat remarcabil este curajul lui de a experimenta. De a încerca mereu ceva nou și, de fapt, de a transforma această încercare într-o performanță.
Citeste mai multîn revista TIMPUL, nr. 26/2023, 3 iunie 2023
Non-conformism, muzică și dragoste – o călătorie pentru a-mi elibera „eul” de sub dictatura normelor sociale și de sub banalitatea existențială, urmărind cartea Uimitoarele peripeții ale liliacului Vico în Mirabelia, de Radu Țuculescu, Editura Polirom Junior, 2022, Iași, ilustrații de Radu Răileanu. (…) trebuie să citiți cartea minunată și deosebit de recomandată atât pentru adulți cât și pentru tineri și copii.
Citeste mai multîn Jurnalul, nr. 1408, 2 iunie 2023
Pierderea rațiunii, sentimentul de înstrăinare de realitatea în care cu toții ne imaginăm că trăim sau permanenta agitație emoțională sunt doar câteva dintre trăsăturile pe care le asociem cu nebunia. Astăzi, tulburarea psihică este percepută cel mai frecvent prin prisma medicinei, însă de-a lungul istoriei oamenii au căutat să-i dea un sens prin religie sau elemente supranaturale, prin construirea unor explicații psihologice ori sociale, în dorința de a îmblânzi demonii iraționalului. Bogat ilustrată, Istoria culturală a nebuniei îl poartă pe cititor din Antichitate până în prezent, de la Bedlam la azilurile victoriene, de la teoria umorilor la farmacologia modernă, explorând manifestările și semnificațiile nebuniei, provocările și consecințele ei. O istorie panoramică a întâlnirii omului cu iraționalul, remarcabilă prin varietatea domeniilor abordate și episoadele inedite din viața unor personalități ca Avicenna, Charcot, Freud, van Gogh sau Dalí.
Citeste mai multîn Jurnalul, nr. 1408, 2 iunie 2023
Tolstoi și-a fascinat contemporanii, care au văzut în el una dintre cele mai mari figuri ale literaturii universale, dar și un om plin de contradicții. De altfel, scriitorul însuși spunea că în interiorul său există doi Lev, „unul voluptuos și unul sfânt, cusuți în aceeași piele și urându-se”. Aristocrat prin naștere, a predicat virtuțile sărăciei și ale vieții țărănești simple. Aspira să fie un ascet, dar a dus o viață îndestulată pe moșia sa de la Iasnaia Poliana. A fost un ortodox convins, pentru ca mai apoi să întoarcă spatele Bisericii. Era un singuratic, dar și-a dorit cu ardoare să fie aclamat de public. Sfâșiat între familie și propriile doctrine, între pasiuni și morală - astfel apare Tolstoi în această carte monumentală (1.096 de pagini!) care nu de puține ori ne duce cu gândul la marile sale romane.
Citeste mai multîn Jurnalul, nr. 1408, 2 iunnie 2023
Republica poloneză în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Un stat multicultural şi multietnic unde creştinismul, iudaismul şi islamul coexistă. Cărţile lui Iacob este în acelaşi timp o istorie universală a emancipării sociale şi religioase în mijlocul unei lumi feudale, pline de diviziuni, inegalităţi și prejudecăţi şi o poveste despre incredibila rebeliune stârnită de Iacob Frank, un tânăr evreu chipeș şi carismatic ale cărui idei scindează comunitatea evreiască. Pentru unii eretic, pentru alţii Mesia mult aşteptat, Iacob Frank adună în jurul său, datorită învăţăturilor lui, un cerc de discipoli devotaţi şi schimbă cursul istoriei. Olga Tokarczuk surprinde cu mare atenţie realităţile epocii, arhitectura, hainele şi obiceiurile, vizitând conace nobiliare, parohii catolice şi case evreieşti cufundate în rugăciune şi în studiul unor scrieri ezoterice. Romanul a devenit un bestseller chiar din momentul apariţiei, fiind nominalizat la Prix Femina étranger şi International Booker Prize și distins cu Premiul Nike şi Premiul Jan Michalski.
Citeste mai mult