în România literară, nr. 25/2023
Despre doliu este o carte formidabilă, deoarece unifică firesc, într-un stil pasionant de roman polițist, două planuri aflate la ani-lumină distanță. Pe de-o parte planul uman al suferinței pe care o presupune doliul (mai ales unul prelungit, cum este în tradiția iudaică), pe de cealaltă, experiența complexă a dezbaterii dintre tradiție și modernitate, dintre spiritul religios și cel raționalist, în lumea de azi. Mihăieș este capabil să te facă să percepi suferința adânc umană aflată în spatele reflecțiilor lui Wieseltier și, în același timp, să îți activeze propriile întrebări latente. Eu cine sunt?, cum mă situez, între tradiție și confortul lumii moderne?, cum îmi plâng morții și ce-mi spune asta despre felul în care celebrez viața? ș. a. m. d.
Citeste mai multîn Cațavencii, 16 iunie 2023
Extraordinar de bine documentată și scrisă încântător, cartea lui Montefiore mi se pare o capodoperă. O capodoperă paradoxală în care exorcizarea răului are o frumusețe stranie, imposibil de uitat.
Citeste mai multîn revista Tomis, 14 iunie 2023
Însemnările sale de călătorie sunt și o proză spontană, nu doar o dovadă că a avut un incredibil simț al locurilor prin care a trecut, ci și o demonstrație a poeziei organice din viața și din scrisul său, a ritmului său strălucitor, a intimității tonului și, de data aceasta, a capacității adesea mistice de a celebra frumusețea lumii.
Citeste mai multîn Dilema Veche, nr. 1001, 15 iunie 2023
Cele paisprezece proze ale Cristinei Chira (n. 1987) colcăie de o energie deopotrivă evenimențială și tipologică. Prozele, foarte unitare ca imaginar, decupează cu precizie o lume autentică în culorile, suprafețele și dedesubturile ei specifice, iar neajunsul afectiv sugerat de titlu e doar o strategie pentru a arăta că lucrurile nu prea stau în viață așa cum par, la prima vedere, că ai ratat exact atunci când crezi că ai punctat sau viceversa. Și până la urmă, asta-i mișcarea esențială în proza scurtă, să surprinzi pe spațiu restrâns, să mixezi în planuri paralele, să trezești eventual zâmbete amare și să lași loc în final de reflecție. Personajele și întâmplările din volumul Cristinei Chira favorizează din plin această dinamică mobilă și imprevizibilă, jucând abil pe linia subțire dintre anxietate, tristețe, neîmplinire și ridicol.
Citeste mai multîn Dilema Veche, nr. 1001, 15 iunie 2023
Aportul nostru intelectual la antisemitism a fost original, „organic”, cum le plăcea autorilor acestuia să spună. Și aș menționa aici că tocmai această contribuție specific românească la antisemitismul european interbelic iese în evidență în cartea recent apărută Elita culturală și discursul antisemit interbelic, scrisă de Alexandru Florian și Ana Bărbulescu. Sunt reconstruite aici, din articole de presă, discursuri în Parlament, prelegeri și alte scrieri, perspectivele, orientările și teoriile antisemite elaborate de șapte lideri de opinie interbelici: Nicolae Iorga, A.C. Cuza, Octavian Goga, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu, Nichifor Crainic și Vintilă Horia. Acești intelectuali – și desigur nu numai ei – au venit cu propria reflecție și propriul efort cognitiv și au creat concepții deseori inedite privind justificarea abordărilor rasiste în corpul social, politic, cultural și economic românesc.
Citeste mai multpe carturesti.ro, 13 iunie 2023
Amuzantă, sarcastică, cu note fine de autoironie, Însemnări de pe o insulă mică este cartea ideală pentru vacanță. De la locuri deosebite la cele pe care autorul le consideră o dezamăgire în ciuda faimei, de la spiritul britanicilor la obiceiurile lor culinare – cartea îți permite să vezi Marea Britanie prin ochii lui Bryson, un american care a trăit mai bine de 20 de ani în Anglia. Îți va alimenta dragostea pentru călătorii, te va face să râzi și vei ajunge să cunoști o țară și o cultură nouă. Rețeta perfectă pentru o lectură de vară reușită.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 815, 12 iunie 2023
Romanul caraibian pe care îl avem odată cu demersul acestei autoare umple un spațiu în care e nevoie de voci puternice care să scoată la lumină istoria care nu mai este cuprinsă de manuale, cea care atinge viețile indivizilor în moduri pe care istoria universală le uită. Doar literatura va reuși să nu îi uite. Maryse Condé extrage, prin scris, însăși relația dintre spațiul geografic și identitate, o integrează perfect în tema exilului, a nativității și a dislocării. Întreaga sa operă este dedicată acestor teme care nu vorbesc doar de pierdere și regăsire la nivelul unei țări, ci și de ceea ce fiecare individ în parte are de suferit.
Citeste mai multîn Cațavencii, 9 iunie 2023
Un impostor charismatic și norocos, ins amoral și de un cinism patologic. Acesta a fost, de fapt, omul cunoscut sub pseudonimul Lenin, care poate fi văzut și azi îmbălsămat în mausoleul faraonic ridicat în Piața Roșie din Moscova. După apariția biografiei în care Stéphane Courtois îi demolează minuțios mitul, cei ce mai susțin, din prostie, ignoranță sau din ticăloșie, despre Lenin că a fost liderul luminat al URSS și al „comunismului respectabil” s-au trezit în beznă.
Citeste mai multpe booknation.ro, 8 iunie 2023
Tema acestui roman nu foarte voluminos, dar profund, este corpul uman și evoluția sau involuția lui în timp. Subiectul acesta este unul care la un moment dat ajunge să ne obsedeze și să ne înfricoșeze pe fiecare în parte. De aceea, povestea lui Orișicine poate fi povestea oricăruia dintre noi. Cred că tocmai asta a vrut să evidențieze Philip Roth în acest roman care analizează foarte bine condiția umană, gândurile noastre, fricile și plăcerile, alături de teama rațională sau nu de moarte și de necunoscutul de după.
Citeste mai multpe citestema.ro, 7 iunie 2023
Scriitura, de o oralitate debordantă, combină frazele lungi, abundând în detalii (fizice, mai ales) presărate cu ironie fină şi umor mucalit, cu dialogurile scurte, necizelate, aproape smulse din personaje, ca nişte mostre de caractere. Cartea poate trece cu uşurinţă drept o alegorie (punctată de simboluri recurente: discul, pianul, pâinea, cofetăria Ana etc.) a căutării sensului vieţii ce capătă contur şi densitate în prezenţa pasiunilor, a relaţiilor sincere şi durabile (pe care, tinerii de aici, instabili în esenţa lor, o caută cu sete, în ciuda aparenţei lor indiferente şi rebele), dar mai ales a iubirii cu toate valenţele ei impuse de etapele de vârstă. Rămâne în urma lecturii, ca un abur inconsistent, parfumul timpului ce ne urmăreşte permanent, dincolo de impresia că anumite momente au fost depăşite sau că anumite persoane au fost uitate.
Citeste mai mult