în Luceafărul de dimineaţă nr. 4
Cu fața lui rotundă și radioasă ca o lună plină, cu ochii mereu îngustați sub presiunea unui z mbet larg, Ioan T. Morar nu mi s-a părut niciodată capabil să scrie o literatură gravă. Și multă vreme nici n-a scris. Mai și lucra la o revistă satirică, Academia Cațavencu, din redacția căreia răzbăteau prin pereți, p nă la trec
Citeste mai multLibrăria Humanitas Cișmigiu
Mîța Vinerii - o jubilație stilistică, o literatură vitală, cum era Parfumul lui Suskind pînă la un punct și Laur al lui Evgheni Vodolazkin, de la alt punct, mai departe.
Citeste mai multpe filme-carti.ro
După două volume de poezie, Dan Ciupureanu scrie acest roman atipic, apărut de curînd la Editura Polirom. De ce atipic? Pentru că scriitorul alege să se joace un pic cu mintea cititorului, prezentînd, alături de o narațiune perfect cronologică, avînd în prim-plan un personaj care trăiește într-o lume a supraviețuirii, perfect plauzi
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Păi scrisesem vreo două săptămîni un text destul de consistent (crezusem că-l terminasem), însă, citindu-l, mi-am dat seama că acțiunea are viteză, spre expeditiv, și mi-a venit ideea să scriu niște textulețe, un fel de gînduri, pe care să le împart de-a lungul textului, să mai calmeze viteza întîmplărilor, să fie același lu
Citeste mai multpe bookhub.ro
Povestirile au toate un miez dureros, uneori aproape nefiresc de dureros, pentru cel care „trăiește” întîmplările, dar și pentru cel care le citește. În universul copilăriei mele nu au existat copii cu părinți divorțați, doar copii cu un părinte decedat; nu au existat copii crescuți de tată și bunici; oricum, copiii crescuți d
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură nr. 557
Am citit Interior zero acum mai bine de două luni, într-o sîmbătă noapte, febril, cu o nemăsurată plăcere stilistică (în ciuda faptului că, desigur, romanul nu are decît cîteva zvîcniri luminoase), cu zeci de scenarii și întrebări în cap, cu creionul și agenda de notițe uitate pe masă. Am dus lectura pînă la sfîr
Citeste mai multpe bookhub.ro
Actul lecturii ne pogoară în timp, într-o teleportare fără prea mari zdruncinături. Oamenii de azi nu se deosebesc prea mult de cei de ieri. Tinerii ca Iancu Caragiale se entuziasmează uşor şi ies la „revoluţiune”, bătrînii ca Luca Caragiale mustăcesc rezervaţi, mamele vor să-şi ţină copiii departe de „zurbă”, de „zaver
Citeste mai multpe lapunkt.ro
În descendența de foarte bună calitate a literaturii de nișă invocate mai sus, se înscrie, nu am nici un dubiu, și volumul de convorbiri realizat de Dia Radu cu pianistul Dan Grigore. Aș spune despre această carte, mai întîi, că nu este una care survolează și aprofundează o temă anume – este ceea ce s-ar putea numi o carte centrat
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură nr. 555
Paradoxal, fiind o carte de transă, care se adîncește și se duce în niște zone tulburi, pot să fac un exercițiu de imaginație și să-mi închipui că unii vor spune: „Mamă, saracul, uite la ăsta în ce stare a ajuns!”. Dimpotrivă, sînt doua lucruri distincte. Am momentele alea de concentrare intensă, la primele ore ale dimineții
Citeste mai multpe bookhub.ro
Cartea m-a captivat de la primele cuvinte și, pentru prima oară cînd citesc o carte după ce am vizionat ecranizarea ei, am uitat filmul. Pur și simplu am citit și m-am bucurat de poveste; felul în care este scrisă mi-a creat impresia că citeam un jurnal găsit în podul unei case vechi, printre cufere pline de obiecte, de povești, de amin
Citeste mai mult