- Alexandra ŢABRA
- Dosar de presă
- 0 likes
- 108 views
Cartea m-a captivat de la primele cuvinte și, pentru prima oară cînd citesc o carte după ce am vizionat ecranizarea ei, am uitat filmul. Pur și simplu am citit și m-am bucurat de poveste; felul în care este scrisă mi-a creat impresia că citeam un jurnal găsit în podul unei case vechi, printre cufere pline de obiecte, de povești, de amintiri. Este superbă. Nu vreau să dau prea multe detalii despre poveste, așa că voi spune doar că este despre o adolescentă de 14 ani, orfană de mamă, care fuge de acasă împreună cu o negresă și ajunge să stea într-o casă cu alte trei negrese, într-un alt oraș. Călătoria ei începe ca o excursie către libertate și către regăsirea urmelor mamei ei, dar devine un drum către autocunoaștere, înțelegere, iertare și vindecare. Acțiunea se petrece în Statele Unite ale Americii în anii ʼ60, perioadă intens marcată de prejudecățile rasiale și discriminările bazate pe culoarea pielii. Mișcarea pentru drepturile civile nu este intens dezbătută în carte, avînd doar mici pasaje dedicate, dar segregarea și fierberea socială, încă mocnită, se simte în fundal. Prin contrast, proprietatea cu casa roz pare a fi un loc dintr-o altă lume, unde răul nu este omniprezent, frica nu există, iar viața este prețuită, indiferent de persoana sau creatura care trăiește sau doar trece pe acolo.