Badischen Zeitung (Germania)
Ceea ce se desfasoara in fata ochilor nostri, prin Jocul celor o suta de frunze, este plin de sofisme magice, imprevizibil si antrenant, ca o mare retea subterana de radacini emitind imagini halucinogene ce se ridica direct in inimile noastre.
Citeste mai multLiteratour (Luxemburg)
Aceasta nu este doar povestea unei generatii si nu doar a romanilor, ci a tuturor celor care s-au confruntat, in Europa de Est, ca adulti, cu evenimentele din jurul anului 1990… O responsabilitate vine pentru cititorul acestei lecturi provocatoare. El trebuie sa spuna mai departe aceasta poveste.
Citeste mai multFixpoetry (Germania)
«Metaforele, spre deosebire de oameni, nu pot fi incatusate» se spune undeva in Jocul celor o suta de frunze si acesta poate fi motto-ul romanului. Cartea ne vorbeste despre marile teme ale vietii si mortii, ale fericirii, despre teama unui popor de a-si pierde, in vremuri tulburi, identitatea.
Citeste mai multFrankfurter Rundschau (Germania)
Dupa stralucitorul debut in Germania cu Cartea soaptelor, Vosganian ne propune acum povestea intregii generatii a celor care s-au confruntat cu revolutiile Europei de Est. Chestiunea daca acele evenimente au fost o fericire sau o nesansa ramine neclarificata. Cei trei eroi, avind parca fiecare ceva dintr-un alter ego al autorului, vorbesc cu intele
Citeste mai multTages-Anzeiger (Elvetia)
Cu Cartea soaptelor, Vosganian a avut un mare success international. Noul roman e mai mult decit o Carte a soaptelor, e elegia unei intregi generatii pierdute.
Citeste mai multin Exces nr. 7
Dictionarul de neologisme ne spune ca exuvie este invelisul rezultat prin napirlirea si iesirea insectelor adulte din pupe. Cartea Simonei Popescu este o colectie de exuvii personale pe care le aduna vrind parca sa se convinga pe sine ca virstele se schimba fara sa dispara definitiv din fiinta noastra. Scriitoarea povesteste, invoca, inventariaza s
Citeste mai multin Vineri (supliment al revistei Dilema) nr. 4
Tot un jurnal, deghizat, este si exceptionala carte a Simonei Popescu […]: scormonitoare si singuratica, povestitoarei (desi ar trebui sa ii spun mai curind „vorbitoarei”, pentru ca nu povesteste ceva anume, ci vorbeste, fermecindu-te si lasindu-te cu gura cascata) ii plac ascunzatorile de tot felul. Din ele ii spioneaza pe ceila
Citeste mai multin Contrafort nr. 1-2
Simona Popescu refuza […] sa-si conceapa existenta ca pe o continua si exclusiva consacrare a unei ipostaze prezente, pentru ea infatisarile a ceea ce a fost si va deveni coexista intr-o simultaneitate organica, aidoma inelelor ce masoara virstele copacului sau matrioskai – jucaria care ascunde o populatie de figurine montate unele in
Citeste mai multin revista 22 nr. 10
Exuvii, ca si Orbitorul cartarescian, va sa zica savoarea evocativa a copilariei: in tipare mitic-arhetipale la Cartarescu, estetizant in autoscopie – la Simona Popescu. […] Aducerea in discutie a lui Creanga si Ionel Teodoreanu nu mai spune nimic, acum, o data ce Alice in tara minunilor a trecut prin hermeneutica lui Gilles Deleuze, o
Citeste mai multin Formula AS nr. 10
Titlul cartii de debut in proza al tinerei poete si eseiste este un cuvint rar ce semnifica lepadarea invelisurilor succesive ale larvei transformate in fluture. Volumul, dupa parerea mea una dintre cele mai valoroase aparitii din proza romaneasca recenta, nu are o epica explicita, „povestea” in spirala fiind a unei fetite si apoi adole
Citeste mai mult