Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în revista 22, 1 august 2023
Rupturi e un roman de generație, dar mai ales unul al crizei și al lucidității. Daniel are 40 de ani, oarecum înstărit și mai ales divorțat, stă la marginea Bucureștiului într-un cartier rezidențial și are o viață care merge, oarecum, regulat, într-o cadență previzibilă pentru o asemenea acumulare existențială. Există însă un punct de cotitură pentru personajul principal și de fapt pentru întregul roman, căci acest punct dur de tensiune reface, în mod fundamental, cărțile narative: prietenul fiului personajului principal cade de la etajul al treilea, suferă un accident dur și schimbă fluxul relațiilor și al reacțiilor din cartier. E, altfel spus, un moment care accelerează percepțiile și reflecțiile – și care dă, în cele din urmă, o poveste remarcabilă despre, încă o dată, criză și despre o anumită generație. Iar George C. Dumitru ține dreaptă această poveste cu o mână de, deja, maestru.
Citeste mai multîn revista Viața Românească, nr. 7-8/2023
Voci la distanță, cel mai recent roman al Gabrielei Adameșteanu, este despre ziua de azi. O nesfârșită zi de azi care se întinde din anii gloriei lui Nicolae Ceaușescu, până la frustrările pandemiei și agresiunea Rusiei asupra Ucrainei. Nu este, așa cum s-au grăbit unii să tragă concluzia, un roman politic (firește, politica nu lipsește, dar este circumscrisă unor momente precise, nu este principala miză a romanului, reprezintă, mai degrabă, un factor de decor decât de acțiune), nici o frescă socială întinsă pe o perioadă de jumătate de secol (chiar dacă se pot trage destule concluzii despre evoluțiile societății românești din ultima jumătate de secol). Este, mai degrabă, cronica unui prezent continuu, recreat în jurul unui personaj central, doctorița Anda Dragomir. Cotidianul unei existențe străbătând timpul. (…) Fiecare întâlnire cu o carte nouă a Gabrielei Adameșteanu este un privilegiu pentru numeroșii ei cititori. De multă vreme este recunoscută ca una dintre prozatoarele de vârf ale literaturii române.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 7 (1695)/2023
Quilt strânge la un loc povestiri inervate de înstrăinare, de absenţa comunicării, de resemnări și fulgurante iluminări. O proză a nexurilor scrie Veronica D. Niculescu – construcţie din care transpare, mai presus de orice, simfonia simţurilor, din care nu lipsește ochiul interior (unde sunt concentrate razele percepţiilor și se deschide calea cunoașterii). Ajungem, astfel, la vectorii care conduc percepţia și ideea spre expresie și ritm, până când acestea explodează de frumuseţe poematică și devin imponderabile. Din acest motiv, cu toată greutatea lui caldă, imponderabil ajunge un întreg quilt - în interiorul literaturii.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 7 (1695)/2023
În colecția de Studii Românești a Editurii Polirom apare un volum esențial pentru înțelegerea evoluției și mutațiilor recente ale unui spațiu ajuns astăzi emblematic: Centrul Vechi din București: politică și patrimoniu, semnat de Emanuela Grama, cercetătoare eminentă din diaspora. Apărut inițial în ediție americană, studiul de față este o mostră de istorie urbană surprinsă în dinamică, prin narațiunile suprapuse și mecanismele social-politice care au impus, începând cu anii ‘50, schimbări vizibile și astăzi în „centrul istoric” al Capitalei. Riguroasă și dedicată cu totul analizei, cercetătoarea nu se mulțumește cu poziționarea solomonică, la nivel de macro-narațiune, a încercării de aducere la numitor comun a extremelor din reculul comunist ce compun Bucureștiul contemporan, ci aduce în prim-plan micro-narațiuni evocatoare ale traiului în Centrul Vechi de-a lungul unei epoci marcate deseori de deznădejde și dramă.
Citeste mai multîn revista Apostrof, nr. 7 (398)/2023
Prozatorul redă aici o lume a contrariilor, a extremelor şi halucinaţiilor, într-o scriitură densă, energică şi fascinantă totodată, prin care proiecţiile onirice în care se oglindeşte conştiinţa protagonistului par o expresie contrasă a umanului situat la mijloc de rău şi bine, de sens şi nonsens, de speranţă şi ratare, într-o epocă ambiguă în care comunismul şi tranziţia spre capitalism rezumă decorul unei lumi deconcertante. Nu se poate nega subtonul etic, purificator al textului, cum nu se poate ignora infuzia de înţeles metafizic, în măsura în care scriitorul desenează, în fond, condiţia omului dintotdeauna, pândită de disoluţie, angoasă, anomie. (…) Romanul lui Bogdan-Alexandru Stănescu e cronica unui destin predestinat ratării şi a unei istorii violente, transcrise prin dinamica unei scriituri rafinate şi robuste în acelaşi timp, aluvionare şi livreşti, tensionate şi tandru evocatoare.
Citeste mai multîn revista Apostrof, nr. 7 (398)/2023
Autorul nu recurge însă la o simplă enumerare de cifre, date, statistici, ci încearcă să dea interpretările cele mai adecvate şi să emită ipoteze legate de situaţia arhivelor şi a registrelor cu arestaţi/deţinuţi, ajungând la concluzia că, în mai multe cazuri, aceste sus-amintite registre sunt incomplete, fiind în mod deliberat risipite, făcute pierdute. Ni se par importante consideraţiile autorului privitoare la instituirea terorii de la nivel statal, fenomen care nu a fost o creaţie a puterii comuniste prosovietice de după martie 1945, ci s-a conturat încă din perioada interbelică.
Citeste mai multpe catavencii.ro, 28 iulie 2023
Troyat își taxează fără milă personajul, căruia îi răscolește prin toate cotloanele sufletului, dar e vrăjit de romanele sale. În ele descoperă tânărul biograf infinitele complicații lăuntrice ale autorului și metamorfozele geniale ale experiențelor lui de viață în existența personajelor pe care le inventează. În călătoria lui pe urmele lui Dostoievski, Troyat pare să-și fi limpezit și propria sa traiectorie în viață. Avea să rămână legat de Rusia, dar nu de Măicuța în care Dostoievski își proiecta ambițiile de tinerețe și habotnicia de la maturitate, ci de o Rusie a trăirilor nemăsurate, care își devorează fiii, atât din ură, cât și din prea multă iubire.
Citeste mai multîn România literară, nr. 31/2023
Să nu ne ferim de cuvinte: cartea Despre doliu este o bijuterie de proză literară. Mircea Mihăieș mânuiește stilurile criticii literare cu o dexteritate expresivă de virtuoz. Le cunoaște bine sintaxa culturală și, prin paleta literară imensă de care dispune, le stăpânește perfect semantica. Rezultatul este o mare proză critică, de o expresivitate a ideii literare și a disocierii critice care face din lectura cărții o experiență estetică excepțională. Bucuriile materiei literare și surprizele inteligenței oferite la tot pasul de textul lui Mircea Mihăieș sunt topite, în participarea cititorului la text, într-o plăcere a lecturii fără egal.
Citeste mai multîn România literară, nr. 31/2023
Ca și în excepționala trilogie critică dedicată vieții și operei lui James Joyce, în cartea Despre doliu. Un an din viața lui Leon W. autorul execută un veritabil tur de forță hermeneutic. Mircea Mihăieș ni se relevă și cu acest prilej același hermeneut de înaltă clasă, același neobosit vânător de sensuri neașteptate ascunse în cărți crude.
Citeste mai multîn România literară, nr. 31/2023
Despre doliu. Un an din viața lui Leon W. (Ediția a II-a, Polirom, 2023) este una dintre cărțile tulburătoare și, aș îndrăzni să spun, în mod discret personale ale lui Mircea Mihăieș, chiar dacă pornește de la o experiență extrem de nuanțată a doliului consemnată în Kaddish, jurnalul de doliu al lui Leon Wieseltier, un reputat critic american și editor literar al ziarului The New Republic. (...) Aș spune că subtilitatea demersului lui Mircea Mihăieș ține de o altă tensiune, de intrarea doliului cu tot cu afecte într-o zonă a reflecției celui care-l traversează, o reflecție care ia în considerație și alte teme ca și cum asemeni unui drog doliul, suferința s-ar difuza în toate celulele firii, în toate gândurile, în tot ceea ce ești modificând discret perspectiva asupra lumii, sensul ei.
Citeste mai mult