Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Observator cultural, nr. 1168, 27 iulie 2023
Cu Sylvain Tesson, care semnează volumul Leopardul zăpezilor (Editura Polirom, 2020, traducere din limba franceză de Nicolae Constantinescu), mergem la sigur. De ce? Pentru că tot ce povestește, cu sare și piper, emoție și sensibilitate, despre aventura de a întâlni un leopard al zăpezilor prin îndepărtatul Tibet este fascinant. Fabulos. Atenție! O expediție alcătuită din doar câțiva amici ne duce undeva, la capătul lumii, unde fiecare este cu rucsacul în spate, plin de tot ce este nevoie, când nu este acces la comenzi on line și livrări la domiciliu, și bântuie printr-o zonă de mare altitudine. Tibetul. Acoperișul lumii. De la trei mii cinci sute în sus. Aer rarefiat. Munți, cer, zăpezi veșnice, oameni puțini.
Citeste mai multîn Jurnalul nr, 1446, 26 iulie 2023
David Wengrow ne provoacă să renunţăm la ideile preconcepute și să încercăm să înțelegem ce societăţi încercau să creeze de fapt strămoşii noștri. Personaj în răspăr cu istoriografia tradiţională, Wengrow porneşte de la preistorie pentru a demonta numeroase mituri încă prezente în manuale, precum egalitarismul aşa-zisei „comune primitive” ori mitul rousseauist al „nobilului sălbatic”, încercând totodată să răspundă marilor întrebări ale istoriei omenirii în lumina numeroaselor dovezi arheologice descoperite recent.
Citeste mai multîn Jurnalul nr, 1446, 26 iulie 2023
Autoritățile lui Aristotel sunt un florilegiu filosofic de largă răspândire în universitățile europene ale Evului Mediu. El a funcționat pentru medievali ca un filtru de cunoaștere a operei aristotelice și, mai larg, a gândirii antice. Uneori iluminând și clarificând, alteori umbrind și resemnificând sursele din care s-a inspirat, acest florilegiu este azi un instrument fundamental de studiu al evoluției gândirii medievale. Dar nu ar fi deloc surprinzător ca el, prin traducere, să își reia și propria funcție originară, de studiu și citare a Filosofului.
Citeste mai multîn Jurnalul nr, 1446, 26 iulie 2023
Cu aceste povestiri, în care personaje sunt oameni și animale, cupluri deznădăjduite în vremuri teribile, prieteni care se văd rar și vorbesc limbi diferite, copii și părinți, teckeli blânzi și cămile pierdute de la circ, dar și dragostea și disperarea, dulceața și amărăciunea insuportabilei ușurătăți a zilelor noastre, se naște o carte care vorbește despre neajunsul de-a trebui să trăiești atunci când simți că nu se mai poate trăi. Și, deloc paradoxal, despre frumusețea explozivă, copleșitoare a lumii, atunci când e ea mai chinuită și suferința ei e mai mare.
Citeste mai multpe bibliotecaluiliviu.ro, 26 iulie 2023
Splendid scrise și atent lucrate, povestirile lui Bogdan Perțache reprezintă instantanee din viața extraordinară a unui om la fel de extraordinar. Sunt curios cât e real și cât e inventat, cert este că, dacă aș afla că multe s-au petrecut întocmai, aievea, n-aș rămâne deloc uimit. Cum mărturiseam acum ceva timp, am început-o târziu, într-o seară de weekend, crezând că voi citi câteva povestiri înainte de-a adormi după o săptămână grea, și m-am oprit după vreo 140 de pagini.
Citeste mai multpe lapunkt.ro, 25 iulie 2023
Recent – și prompt, și binevenit preluată și în limba română, la Polirom – ne-a dat Epoca liderului cu mână de fier. O carte-trăsnet care se constituie, au spus-o deja mulți, în lectură obligatorie. (…) Cartea lui Gideon Rachman e un exercițiu de luciditate – și, de aceea, pe lângă diagnostic, ea conține și un avertisment încercănat. Epoca acestor lideri cu mână de fier este departe de a se fi terminat – e ceea ce ne spune, direct, acest studiu. Nici nu e încă sigur că pentru acest model de societate politică a fost atins vârful; sau, mă rog, punctul cel mai de jos. Însă, ne mai spune Rachman, „conducerea de mână forte este în mod inerent o formă de guvernare deficitară și instabilă. În cele din urmă, se va prăbuși, în China și în majoritatea celorlalte locuri unde este testată. Dar s-ar putea să ne confruntăm cu multe tulburări și suferințe înainte ca epoca liderului cu mână de fier să fie în fine încredințată istoriei”.
Citeste mai multpe lapunkt.ro, 25 iulie 2023
Sigur, istoria nu e închisă, ci deschisă. Viitorul e, cum ne-a spus și Karl R. Popper, deschis. Cartea lui Gideon Rachman e un exercițiu de luciditate – și, de aceea, pe lângă diagnostic, ea conține și un avertisment încercănat. Epoca acestor lideri cu mână de fier este departe de a se fi terminat – e ceea ce ne spune, direct, acest studiu. Nici nu e încă sigur că pentru acest model de societate politică a fost atins vârful; sau, mă rog, punctul cel mai de jos. Însă, ne mai spune Rachman, „conducerea de mână forte este în mod inerent o formă de guvernare deficitară și instabilă. În cele din urmă, se va prăbuși, în China și în majoritatea celorlalte locuri unde este testată. Dar s-ar putea să ne confruntăm cu multe tulburări și suferințe înainte ca epoca liderului cu mână de fier să fie în fine încredințată istoriei”.
Citeste mai multpe cartifilmepasiuni.ro, 24 iulie 2023
Prietenul armean este și un roman al maturizării prin întâlnirea cu alteritatea. Cu un alt mod de a fi în lume, de a rezista, de a trăi cu tot ceea nu poţi schimba. În timp ce neputinţa îl făcea năvalnic pe cel devenit personajul-narator, pe armeanul Vardan îl ajuta să-și resemnifice relaţia cu lumea. Ştia că nu poate păstra ce iubește decât în amintiri. Doar acelea nu putea fi luate iar de istorie. De la Vardan află orfanul salvat de la violenţa strecurată în el despre forţa memoriei. În memorie Vardan rămâne același, neameninţat de timpul unei boli neîndurătoare. Unele dintre cele mai frumoase pagini ale romanului sunt cele în care personajul-narator găsește legături între memorie, supravieţuirea unui popor ameninţat și modul în care fiinţa umană este învăţată de către societate să-și prezinte narativ propria viaţă.
Citeste mai multpe bookhub.ro, 22 iulie 2023
Ioan T. Morar scrie Lindenfeld pornind de la o poveste reală, despre care pomenește încă de la bun început. Căutător asiduu de povești, înzestrat cu calități de antropolog, Ioan T. Morar reușește să reconstruiască povestea unui sat fără să ficționalizeze foarte mult, paradoxul fiind că rezultatul, povestea în sine, este ficțiune pură. Amestecul de date reale, date istorice specifice comunităților etnice din Banat, elementele de cultură și identitate națională puse la un loc cu Ingredientele necesare scrierii unui roman sunt parte din construcția literară de facto. Un roman bun trebuie să aibă deopotrivă personaj(e) și poveste, iar Lindenfeld le are pe ambele, iar ingredientul specific, cel care-l diferențiază de alte romane este motivul reconstrucției: de ce să revii acasă, în Ithaca, dacă nu știi ce sau cine te așteaptă acolo.
Citeste mai multpe cartifilmepasiuni.ro, 22 iulie 2023
Pe fondul acestor dispute între cosmopoliţi și retrograzii ce se hrănesc din gloria unor imperii ce nu mai există, apare cartea scrisă de Sonya Orfalian. Devenită o voce a vieţii culturale italiene, le dă la rândul ei glas armenilor supravieţuitori. În Mărturii ale copiilor armeni nu găsești ură. Doar stupoarea unor suflete nevindecate, care nu au putut înţelege de ce vecinii le-au devenit deodată dușmani nemiloși. De ce râdeau în timp ce ei se chinuiau sau își vedeau părinţii torturaţi. De ce nu ajuta nimeni femeile vândute ca sclave. În ciuda ororilor povestite, cartea nu incită la ură, cum ar fi gata să creadă naţionaliștii. Dimpotrivă, este și o declaraţie de iubire pentru o ţară din care armenii au fost alungaţi. Mulţi copii deveniţi adulţi și-au trăit ultimele clipe de fericire în acea Turcie a vieţii întrerupte. Nu vor să fie plătite crimele cu alte crime. Vor doar o recunoaștere a dramei colective. Un drept la comemorarea celor pierduţi chiar pe pământul de care se simţiseră la fel de legaţi.
Citeste mai mult