în Suplimentul de cultură nr. 571
Amîndouă sînt spirituale, gata să negocieze și să accepte orice, să zburde pe teritoriul limbajului înăltînd cuvinte peste fileu, pasîndu-le una-alteia fără grimase, fără intentionalitate. Doar susținute de arcurile spontaneității. Rezultă un spectacol de etichete cu zvîc dadaist, absurde cît să incite și să tulbure căutăt
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură nr. 571
Pe copertă, sub titlul Viață, scrie: „Cea mai citită autobiografie rock a tuturor timpurilor”. Numele autorului, Keith Richards, justifică insertul publicitar. Nu știu dacă afirmația are acoperire în tiraj, dar volumul se citește pe nerăsuflate. Plăcerea lecturii vine mai puțin din fapte, cît din stilul în care sînt povestite. O
Citeste mai multpe adevarul.ro
Ţine de personalităţile profunde dorinţa de a părea şi chiar de a fi superificiale. Ele vor să-şi camufleze astfel rănile prea adînci din suflet. În ce constă situaţia particulară a lui Breavman? Desigur, romanul prezintă relaţiile amoroase ale acestuia, dar în spatele vieţii sale se află constant mama. E ciudat că mama a fost,
Citeste mai multîn revista Singur
Dan Gulea a apreciat-o pe Viorica Răduţă ca fiind o autoare complexă, cunoscută în lumea scriitorilor şi a poeţilor contemporani. În ceea ce priveşte volumul Oraşul închis, l-a considerat un roman existenţial, cu o mare valoare documentară, în care autoarea pendulează între două lumi: una reală şi una ficţională. „Ora
Citeste mai multpe constantinpistea.ro
Declanşatorul a fost procesul lui Vişinescu. Observator cultural a găzduit un „serial” (profesionist) de la faţa locului, din sala de judecată. Atunci m-au ajuns cîteva imagini legate de închisoarea din R mnicu Sărat, unde am ajuns să fiu, la 10 ani, „contemporană” ultimilor ani ai terorii dinăuntru. Mai ales zidur
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Reprezentantă a douămiismului în poezie, Moni Stănilă cultivă acest antilirism care se îndîrjește să întoarcă poezia cu spatele la metaforă, să refuze categoric sentimentul în stare nudă. De fapt, poemele ei sînt niște pulsații, cumva asemănătoare cu liniile neuniforme, descriptive, înscrise pe o electrocardiogramă. Linii ce
Citeste mai multpe bookaholic.ro
Construcția personajelor principale și a relației dintre ele, deși redată subtil, „natural”, dovedește o știință a literaturizării; așa cum stăpînirea cîrmei naratologice este indicată de măiestria cu care aventurile cuplului Adi-Alberto decurg într-o spirală a exasperării și a devorării reciproce, prin acumulare treptată,
Citeste mai multpe catavencii.ro
Înainte de a scrie ceea ce citiți acum – mai exact, imediat ce am ajuns la sfîrșitul cărții lui Florin Iaru Sînii verzi –, am pus pe Facebook un text scris „la cald” despre povestirile lui. Mi s-au părut splendide, încît simțeam nevoia s-o spun imediat și altora. Au trecut cîteva zile de atunci. Nu mi-a scăzut deloc entuz
Citeste mai multpe catavencii.ro
În multele povești de viață din Extraconjugal care cresc una din alta și se întrepătrund, completîndu-se, pe măsură ce urmărești firele narațiunii, descoperi că personaje care la începutul cărții păreau fixate într-un destin oarecare se metamorfozează, spre mirarea povestitorului, care are impresia că le cunoaște nu
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Întrucît nu sînt critic literar profesionist și, mai ales fiindcă îmi place să citesc literatură cît se poate de mult (și de multă) așa-zicînd de plăcere, aș putea să spun despre cartea la care am făcut mai sus trimitere și pe care o voi survola imediat mai jos că are cam totul. Că, adică, are poveste – spusă înt
Citeste mai mult