După romanul Mierla neagră, apărut în 2015 – un roman al comunismului şi postcomunismului rom nesc (un roman grav, sumbru, alcătuit din mai multe straturi textuale), prozatorul Radu Ţuculescu a revenit anul acesta cu o nouă carte, un roman burlesc şi fantast, comic şi poetic, din care nu lipsesc, totuşi, accentele dramatice şi notele de un acut realism: Măcelăria Kennedy (efectele tandre ale încălzirii globale) (Polirom, 2017). Am citit cu mare plăcere acest delicios roman, scris cu dezinvoltură şi umor, în care suita de întîmplări petrecute vreme de trei zile în satul Luna de Jos se plasează la graniţa dintre realismul cotidian şi fantasticul parodic, cu note poetice. Fără să insiste în crearea unui cadru social-politic, deşi există referinţe reale la satul Luna de Jos, la vecinătatea lui cu Clujul sau la personaje mediatice „picante”“ de tip Dan Puric (numit în roman… Marele Petric), Măcelăria Kennedy mizează pe ludic, parodic şi observaţie caracterologică: o întreagă şi pitorească galerie de personaje ni se perindă prin faţa ochilor, în situaţii dintre cele mai insolite! Ochiul scriitorului fixează tipuri umane dintre cele mai diverse, concentrate în perimetrul restrîns al micii localităţi de provincie. Peste planul „de jos” se suprapune, fireşte, şi un plan „de sus”, populat cu îngeri rubiconzi şi „drăcuşori roşii”, care punctează cu apariţiile lor insesizabile acţiunile omeneşti. Şi ar mai fi un contrapunct, de data aceasta animalier, reprezentat de familia de berze (vorbitoare!) ce-şi are cuibul în apropierea casei lui Flavius Kasian, măcelarul pasionat de Kennedy, care se pregăteşte, cu emoţii, să-şi inaugureze proaspăta măcelărie.
