Romanul e structurat pe anotimpuri, însă dintre ele lipsește primăvara. Coman spune că unul dintre motive e acela că Parohia e și o carte despre absențe. Iar apoi, într-o carte întunecată precum asta, pur și simplu nu încape și renașterea primăverii. Întrebat de ce a simțit nevoia să scrie proză, poet fiind, Coman răspunde retoric. „De ce eu, care ascult rock progresiv, simt nevoia, la anumite party-uri, să mai dansez și pe manele?” Zice că scrie literatură, cu diverse tipuri de instrumente. S-a apucat de proză cînd a trecut printr-un blocaj cu poezia, dar a resimțit și lipsa acută a gestului de a scrie. Iar despre Parohia s-a spus și că e roman și c-ar fi doar un poem. Din punctul lui de vedere, granițele astea sînt deja destul de subțiri. „În definitiv, de ce simte nevoia un om să scrie? E un gest care devine, la un moment dat, elementar.”
