în Observator cultural, nr. 783
Mi-a căzut în mînă, printr-o fericită întîmplare, un roman foarte bun, debutul lui Cristian Fulaş, autor despre care nu mai auzisem. (...) E un roman ciudat, care povesteşte o lume în care nu mulţi autori rom ni s-au aventurat, deşi unora le e destul de cunoscută: lumea alcoolicilor, a „dependenţilor” – termen tehnic nesuferit p
Citeste mai multpe libris.ro
Sondînd convingător psihologia dependenței, cu fraze care se desfășoară lejer sau se împiedică, după caz, în funcție de starea de spirit a protagonistului (e remarcabilă capacitatea autorului de a jongla cu multiple registre stilistice), Cristian Fulaș oferă un roman capabil să se absoarbă și să îți circule violent în imaginaț
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Romanul însă transmite nu numai această încordare de care aminteam mai sus ci și ceva mai profund și mai îngrijorător. Pornit/primit în această lume fragilă, haotică, mai-mult-ca-prezentă, fără trecut evident și fără un viitor clar, cititorul realizează treptat că problema eroului nostru este și a lui. Nu este vorba despre bău
Citeste mai multpe adevarul.ro
Romanul lui Cristian Fulaş este o carte impecabil scrisă şi o lectură teribilă, mai ales cititorilor care ştiu din propria lor experienţă despre ce vorbeşte naratorul fiindcă ori ei înşişi au trecut prin asta, ori cineva apropiat lor. Dar nu vreau să spun că numai un alcoolic sau sora lui poate înţelege cartea. Dimpotrivă.&nb
Citeste mai multîn vol. Un om care scrie. Jurnal (2011-2017), p. 91
19 februarie 2012: Sorana Gurian, un Blecher feminin. Povestirea Narcoza. Nu ştiu nimic nici despre [droguri la] Sanda Movilă, nici despre Yvonne Stahl. Nu ştim nimic despre trecut, literatura e o haină croită de un stilist: enorm de mult material rămîne pe dinafară. Recitesc – şi regăsesc plăcerea cititului în cadă, la masă, din vr
Citeste mai multUn om care scrie. Jurnal (2011-2017), p. 453
Am mult de lucru: cărţi de prezentat la tîrg (am citit cartea lui Oişteanu despre sexualitate, scriere necesară, ca şi cea cu drogurile).
Citeste mai multCiudata şi înduioşătoarea viaţă a lui Priţă Barsacu
În primul rînd, diferit era că Priță Barsacu nu era eseu, ci proză, așa că putea fi luat în considerare. În al doilea rînd, diferit era – sper – că era mai bun decît celelalte. Ce-l făcea mai bun n-aș ști exact să spun. Poate că, de data asta, în loc să caut să scriu literatură, am vrut să spun o poveste. Lumea
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Și de aici pleacă un alt fir al cărții, pe care am simțit-o deseori ca fiind un roman despre condiția scriitorului și despre felul în care acesta privește lumea literară, fie că vorbim de cea din comunism, de cea din America sau chiar cea din Rom nia prezentului (la un moment dat, Fred se reîntoarce în Rom nia pentru a lansa,
Citeste mai multîn Rom nia literară, nr. 8
Dincolo de toate, Carmen Firan face apologia exilatului. Locuind eliadesc în limbă sau cărîndu-şi identitatea în cochilie, ca la N. Manea, creatorul-personaj ştie că trebuie să cîştige recunoaşterea în ţară, întîi de toate. „Cel mai greu e să faci faţă unui vis împlinit” spune apoi Fred, reluînd verdictul din alte proze sc
Citeste mai multîn Rom nia literară, nr. 8
Îi reuşesc lui Bogdan Răileanu crearea zonelor de incertitudine, ambiguitatea neforţată, crescută natural din tulpina realistă, ca peste tot în prozele lui. Este calitatea lui esenţială. În Alex, la fel în Zero grade (unde protagonistul, Tudor, contemplă un pescăruş îngheţat), corespondenţa individului, pînă la identificare, cu
Citeste mai mult