Romanul lui Cristian Fulaş este o carte impecabil scrisă şi o lectură teribilă, mai ales cititorilor care ştiu din propria lor experienţă despre ce vorbeşte naratorul fiindcă ori ei înşişi au trecut prin asta, ori cineva apropiat lor. Dar nu vreau să spun că numai un alcoolic sau sora lui poate înţelege cartea. Dimpotrivă. F șii de ruşine (spre deosebire de Liviu Ornea, eu cred că titlul e chiar perfect) spune foarte multe şi frumoase (ne amintim că frumosul nu înseamnă în 2015 numai Eminescu şi Grigorescu, ci şi Joyce, Faulkner sau Francis Bacon pictorul) despre singurătate, despre dependenţă, despre lipsa de dragoste („nu există dragoste”, observă şi Liviu Ornea), despre Bucureşti, despre prietenie sau mai corect spus cîrdăşie. În general, prietenii sînt de două feluri: cei cu care ai copilărit, ai fost coleg de clasă sau de facultate etc. şi cei care se luptă cu demonul cu care te lupţi şi tu. Aceştia din urmă nu se supără pe tine „din afară”, ci chiar din tine, din infernul tău personal.
Noi și partenerii noștri stocăm și/sau accesăm informațiile de pe un dispozitiv, cum ar fi modulele cookie, și prelucrăm date cu caracter personal, cum ar fi identificatori unici și informații standard trimise de un dispozitiv, pentru reclame și conținut personalizate, măsurători de reclame și de conținut, informații despre publicul-țintă, precum și în scopul dezvoltării și îmbunătățirii produselor. Cu permisiunea dvs., noi și partenerii noștri putem folosi date și identificări precise de geolocație prin scanarea dispozitivului. Puteți da clic pentru a vă da acordul cu privire la prelucrarea realizată de către noi și partenerii noștri conform descrierii de mai sus. Vă rugăm să rețineți că este posibil ca anumite prelucrări ale datelor dvs. cu caracter personal să nu necesite consimțământul dvs., dar aveți dreptul de a refuza o astfel de prelucrare. Preferințele dvs. se vor aplica numai acestui site web.
