Îi reuşesc lui Bogdan Răileanu crearea zonelor de incertitudine, ambiguitatea neforţată, crescută natural din tulpina realistă, ca peste tot în prozele lui. Este calitatea lui esenţială. În Alex, la fel în Zero grade (unde protagonistul, Tudor, contemplă un pescăruş îngheţat), corespondenţa individului, pînă la identificare, cu un animal şi invers, propun deschideri simbolice. Descifrarea coincidenţelor rămîne în sarcina cititorului, în vreme ce naratorul se retrage strategic în aparenta directeţe.
Un debut mai mult decît promiţător. Un autor extrem de talentat la turaţie minimă.
