Dincolo de toate, Carmen Firan face apologia exilatului. Locuind eliadesc în limbă sau cărîndu-şi identitatea în cochilie, ca la N. Manea, creatorul-personaj ştie că trebuie să cîştige recunoaşterea în ţară, întîi de toate. „Cel mai greu e să faci faţă unui vis împlinit” spune apoi Fred, reluînd verdictul din alte proze scurte. Carmen Firan nu vede altfel retragerile interioare ale emigranţilor. Fricile de libertate şi cea derivată din visurile împlinite deturnează protagoniştii. [...]
Parabolă a cercurilor-ziduri şi a ţărilor-infern, Umbra pierdută ilustrează boala neschimbată a emigrantului – sentimentul unei captivităţi ireversibile. Carmen Firan scrie povestea unui Ulise anxios, creînd atmosfera tot mai sufocantă, de infern, a libertăţii. În paradoxul nou al vieţii, ritmurile psihologice nu pozitivează singurătatea. Dimpotrivă.
Un roman viu şi apăsător, de citit laolaltă cu parabolele întoarcerii din literatura exilului de tip nou.
