pe alecart.ro, 1 octombrie 2023
Lilia Calancea scrie un roman atât despre drama unei fiice care recuperează trecutul apăsător, încărcat, al părinților deja morți, cât și despre drama unei lumi, a unui trecut nevindecat ce încă-și mai face simțită prezența. Este o carte despre iubire și abandon, despre grijă și trădare, despre neputința de a supraviețui morții, dar mai ales vieții de după Holocaust. Problema pe care o ridică romanul este legată de imposibilitatea unei condamnări totale. Este călăul un simplu personaj printre îngerii morții? Poate fi acesta judecat până la capăt? Călăul care muțește și se retrage este la fel de vinovat ca cel care ale cărui mâini ating arma și trag?
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 9 (1697), septembrie 2023
Volumul lui Radu Pavel Gheo e mult mai mult decât o carte ce demonstrează că există „emigranți care nu se simt bine în America”. În fapt, în 2023, cititorul redescoperă deopotrivă o radiografie a societății americane realizată fără niciun parti-pris și o hârtie de turnesol a tarelor românești, care împing în continuare la exil autoimpus, prin căutarea unui trai mai bun Dincolo. Un Dincolo parcă ajuns, totuși, în ultimii ani, tot mai aproape de Aici.
Citeste mai multLos Angeles Review of Books
Umbra exilată este un „roman colaj” și ar putea servi drept program pentru un curs de literatură predat de autor. Romanul extinde dramatic ideea lui Manea, introdusă în Despre clovni, despre interdependența și destinele împletite ale asupritului și asupritorului, însă le consideră dintr-o perspectivă de peste trei decenii de reflecție asupra exilului. Umbra exilată este saturată de reflecție, dualitate și umbre… Romanul respinge, în cele din urmă, eficacitatea exilului, întrucât o umbră este pur și simplu înlocuită de alta, în timp ce obsesia întunecată persistă.
Citeste mai multîn Times Literary Supplement
Manea a avut întotdeauna o înclinație pentru scriitura experimentală, dar rar a experimentat mai îndrăzneț și cu mai evidentă plăcere decât aici. Profund tratat metafizic despre exil, Umbra exilată este o concluzie firească a unei lungi vieți de experimentare cu dezrădăcinarea, autodeconstrucția și recrearea – de dans pe marginea prăpastiei.
Citeste mai multîn Cațavencii, 29 septembrie 2023
Anca Vieru scrie pătrunzător-evocator despre picturile și desenele lui Pallady, într-un stil în care nuanța și observația netă, privirea în amănunt și în întreg a lucrărilor capătă un haloude poezie care te cucerește. Tablourile lui Pallady prind o altă viață în paginile cărții, în care cuvintele sugerează culori, armonia și tensiunile dintre ele, senzațiile și sentimentul dominant pe care îl ai la „vederea” pânzelor din textul Ancăi Vieru, de o sensibilitate și subtilitate fără cusur.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1177, 29 septembrie 2023
Istoria vieții mele este, fără echivoc, rezultatul unor procese auctoriale de reflexie, analiză și de reprezentare în lume. Discursul este unul dinamic, dominat de un efort de autenticitate, cu debușeu în cotidian. Autobiografia lui Teodor Vârnav este o scriere de pionierat în spațiul românesc, mai ales într-o perioadă în care domnea îndemnul heliadesc: „Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!”.
Citeste mai multpe filme-carti.ro, 26 septembrie 2023
Clara Uson încearcă să ne ofere adevărul despre conflictele care au măcinat fosta Iugoslavie, atât prin relatarea unor fapte istorice dovedite a fi adevărate, cât și prin reinterpretarea acestora prin ochii unor tineri care au fost văduviți de cei mai frumoși ani ai lor fiind târâți la propriu în conflict, omorâți fizic (fără a fi vinovați într-un fel) sau psihic (prietenii, rudele, cei apropiați au fost uciși, torturați sub ochii lor). O carte dură, violentă, foarte sensibilă, care are în centru naționalismul, patriotismul prost-înțeles, prost aplicat și cu efecte îngrozitoare.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 822, 25 septembrie 2023
Cu un stil literar conservat impecabil chiar și când boala i-a afectat trupul, Cehov este conștient că aceste scrisori vor fi citite după moartea sa și de alți ochi decât cei ai destinatarului. Poate că așa se justifică stilul îngrijit, atenția pentru detalii și cuvintele pe care le folosește pentru a descrie anumite situații. Dacă vreți să-i înțelegeți mai bine piesele de teatru sau să vă găsiți motive pentru a citi povestirile lui Cehov, atunci luați cele două volume de corespondență și lăsați-vă prinși în capcana uneia dintre cele mai fascinante personalități, Anton Pavlovici Cehov pe numele său.
Citeste mai multpe bookhub.ro, 24 septembrie 2023
Calitatea indiscutabilă a biografiilor (Dostoievski, Pușkin, Tolstoi, Petru cel Mare, Ivan cel Groaznic, Baudelaire, Balzac) scrise de Henri Troyat vine, pe lângă documentare, și din detașarea adoptată de autor față de personalitatea a cărei viață o prezintă. Istoric de formație, Troyat găsește un echilibru al momentelor semnificative, pe care le înfățișează fără ostentație, cu sublinierea justă a valorii lor în tabloul vast al vieții private și al vieții sociale. Tonul relatării este mereu detașat, fără să fie lipsit de farmec, dimpotrivă. Cronologia se păstrează aproape fără excepție, având ca efect o mai bună înțelegere a contextului în care este scrisă opera. Este și cazul acestei biografii Cehov, apărute prima dată la Flammarion în 1984. Henri Troyat folosește masiv, pentru a contura edificator personajul Cehov, corespondența scriitorului, precum și fragmente din proza și dramaturgia cehoviană, cu necesarele note de subsol. Cu toate acestea, pagina nu este niciodată încărcată inutil. Troyat alege exact acele secvențe care îi susțin viziunea.
Citeste mai multîn revista Vatra, 22 septembrie 2023
Mihai Radu ne propune un roman incomod, un fel de manual al dezbrăcării de secrete, al demistificării, condiție inițială (și esențială) pentru asumarea adevărurilor ascunse sub preș. Subsecvent, Să nu te minți! pare a constitui cel mai important dintre imperativele personajului-narator. Ritmul alert al relatării face ca ciocnirea dintre lumi – două generații/lumea adulților și cea a copiilor – să fie cu atât mai puternică, așa încât rezultatul e „un dezastru” descris cu sarcasm, dar nu și cu resemnare.
Citeste mai mult