în Suplimentul de cultură, nr. 664
Departe de a fi o lectură facilă sau plină de încîntare, parcurgerea ipotezelor și „demonstrațiilor” lui Barthes nu e lipsită de provocări. Aș îndrăzni să afirm că cititorul chiar este obligat la o privire critică atunci cînd se apleacă asupra acestui volum. Și asta dintr-un motiv extrem de simplu: dacă e să afle ceva, va af
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 664
Cartea nu e biografie și știu că Mihai Iovănel în cronica sa fix despre asta vorbea – despre granița aceasta dintre realitate și ficțiune și despre faptul că ar trebui trecută într-o anumită categorie. Nu, ea nu e biografie, e literatură. Ioana este amestecul dintre mine și sora mea; sora mea nu apare în carte. Ea mulți ani a fos
Citeste mai multîn Cațavencii
Cartea abundă în informații, culese fie din istorii ale teatrului autohton, fie de prin periodicele vremii, cîte erau, dar și din romanul lui Filimon, Ciocoii vechi și noi. Anca Hațiegan citează multe pagini și din Un om între oameni al lui Camil Petrescu, presupunînd pe drept cuvînt că un anume personaj feminin ar fi fost croit după
Citeste mai multpe hotnews.ro
Romanul Matei Brunul este pușcărie curată. Stilul lui Teodorovici este liturghie, egal, ba, pe undeva te scot din sărite explicațiile tehnice și expresiile-șablon. Dar, abia după ce citești, îți dai seama că Teodorovici te bagă și pe tine în pușcărie. Nu te sperie, ca pe Brun. Banalitatea cuvintelor înseamnă acces către un mecan
Citeste mai multîn Libertatea
„Da, categoric: cartea asta este ficțiune. Este o creație literară, așadar umple golurile lăsate de istoria literară cu elemente care țin mai mult de zona a decît de . Acum, crearea oricărui personaj presupune un fel de posesiune demonică: chiar dacă acel personaj are o umbră istorică, el se înrudește mai mult cu Golemul din Pra
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 995
Înainte de orice, trebuie să spun că am citit tot ce a scris Lavinia Branişte pînă acum, ... ajungînd, în sfîrşit, la proaspătul roman Sonia ridică mîna. Chiar dacă nu au lipsit nici rezervele, mi-au plăcut absolut toate. În primul rînd datorită onestităţii dezarmante care a devenit deja marca Branişte, reţeta ei fiind aceea a
Citeste mai multîn Convorbiri literare
Pe de-o parte, e un fel de eseu autobiografic despre moarte și despre frica de ea (întîmplările sînt împănate cu intertexte relevante din filme și cărți la subiect), pe de alta, e o ficțiune cu trucuri autenticiste, reluînd pe spații scurte, ca personaje, inclusiv cuplul Cezar-Luminița din celebrul roman amintit mai sus. Farmecul că
Citeste mai multpe Scena9.ro
Extraconjugal era un roman de voce. Compoziția acestei voci era excelent ponderată între cinism, ironie neagră și sensibilitate.
Citeste mai multpe Scena9.ro
Unul dintre atuurile pe care mizează Contaminare, romanul cel mai recent al lui Mihai Radu, este tocmai greutatea personajelor: o femeie „încă tînără” care lucrează ca redactor într-o televiziune, un bărbat spre 50 care lucrează la SRI, un hacker misterios cu conexiuni în Dark Web. Deși autorul codifică relațiile dintre ele person
Citeste mai multîn revista Steaua, nr. 11-12
Și vom muri cu țoții în chinuri este un roman despre ură în lumea contemporană. Despre ură, putere, manipulare, răzbunare. Un roman despre cum ura naște paranoia, violență, despre cum alimentează un ciclu nesfîrșit de acte care sfîșie latura bună dintr-un om. Ancorat în subiectele la modă ale zilei, Bogdan Teodorescu scrie despr
Citeste mai mult