Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în România literară, nr. 34-35
Romanul Dorei Pavel Efectul Caligari, apărut la Editura Polirom, ocupă un loc aparte în peisajul romanului românesc contemporan și, în particular, a romanelor egoprozatorilor poliromiști. (…) Ceea ce romanul aduce în prim-plan sunt rapelurile la interioritatea personajelor, sondarea psihismului lor abisal, în special prin trauma pe care o revendică și care marchează parcursul lor destinal, dar și prin descrierea fantasmelor lor erotice și a acelei vieți paradoxale a psihicului pe care o reprezintă visul. Bun venit în universul freudian! O bună parte a romanului se desfășoară în interiorul unui spital de boli mintale, personajele fiind medici, asistente și, evident, pacienți.
Citeste mai multîn România literară, nr. 34-35
Situate, temporal, în ultimele două decenii de dictatură (mai puțin ultima proză și textul-confesiune de la finalul volumului), prozele Veronicăi D. Niculescu nu vădesc vreun sâmbure tezist din orice unghi am privi fructele lor. Personajele sale, majoritatea tinere, ba chiar și un motan, precum în proza Zei, se bucură, se îndrăgostesc, comunică ocolind vitregiile timpului, învață intimitatea prin limbaj și suferă pe măsura celor revelate în cuvinte și, din cuvinte, în memorie. Căci aceasta este, aici, preocuparea principală a Veronicăi D. Niculescu, care-i duce mai departe lui Nabokov, inclusiv din postura de traducătoare, grija pentru însăilarea coridoarelor amintirii.
Citeste mai multîn România literară, nr. 34-35
(…) volumul Florinei Ilis construiește o jumătate de personaj plauzibil, emoționant – de exemplu, în marea scenă a balului vieții sale, când defilează diferite personaje cu care s-a intersectat de-a lungul timpului, când altele vor să intre la bal (cum ar fi Corneliu Zelea-Codreanu și ciracii săi), dar nu sunt acceptate. Cealaltă jumătate, cea vizibilă, se supune convenționalismului reductiv în care se poate regăsi, la un moment dat, o parte din marele public.
Citeste mai multîn România literară, nr. 34-35
Autorul a izbutit să prezinte notări succinte într-o formă agreabilă, intercalând propriile cugetări asupra rostului călătoriei, decupări ale unor sfaturi din epocă, uneori subliniind cu umor sau completând prin fantezie desfășurările prea lineare. Un rol de seamă în cucerirea cititorului și menținerea nealterată a interesului îl joacă și traducerea Justinei Bandol, în care vom recunoaște precizie și o amplă respirație a limbii române.
Citeste mai multîn România literară, nr. 36-37
Toți bărbații din viața mea este un astfel de volum care ne întoarce la preocupările autorului pentru un social descărnat, cariat, cu radiografiile unei precarități care evidențiază detaliile repulsive, cu peisajul dezolant al unor vieți stoarse, desfășurate în spațiul rezidual al evacuării, al iluziilor pierdute.
Citeste mai mult
în revista Orizont, nr. 8
Cu Efectul Caligari, Dora Pavel își reafirmă versatilitatea și teza că melancolia poate fi carburant creativ. Romanul îmbină erudiția cu un simț acut al tensiunii interioare, creând o atmosferă densă, uneori asfixiantă, unde fraza clinică și lirismul somatic coexistă. Prin montajul observațiilor clinice, pulsul gotic și inevitabila „o și mai convingătoare irealitate”, cartea vorbește despre fragilitatea graniței dintre nebunie și performanță artistică. Rezultatul e o proză întunecată și strălucitoare, capabilă să seducă asemeni doctorului Caligari și, totodată, să înlăture orice așteptare a certitudinilor.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1270
Reflecțiile despre ghilotină ale lui Camus au fost incluse ca text independent în ediția Opere complete (volumul IV de la Gallimard, 2008), de unde a fost preluat și în ediția de față. Marina Vazaca dixit. Textul propriu-zis reia o poveste – cam sinistră – a tatălui său. (Pe care nu l-a cunoscut, dar Albert Camus mereu a fost obsedat de relațiile lui cu membrii familiei. Bunica, mama, tatăl ucis în Primul Război Mondial, un unchi de care a fost atașat devin personaje bine conturate în diversele proze și articole destule cu iz autobiografic.) (...) O lecție de umanism, am putea conchide. Abia aștept să apară corespondența cu María Casares.
Citeste mai multîn Dilema
În cele 34 de povestiri ale volumului Toți bărbații din viața mea, suferințele, bolile, singurătatea, înstrăinarea, ratarea și dezamăgirile afective trec acum pe seama unor eroi îmbătrâniți (majoritatea bărbați în pragul pensiei sau imediat după), care, la 60 plus, se lamentează de toți și de toate. Mare parte dintre ei sunt resemnați cu vârsta și neajunsurile ei, o resemnare malignă, neagră, ontofagă. Trecând peste neajunsuri, alții caută să se salveze cumva, oricum ar fi, din rutina unei vieți gata să se prăbușească definitiv din toate punctele de vedere (scriu piese nebăgate-n seamă de nici un regizor, citesc cărți „serioase”, fac sport, merg la spectacole de teatru, văd filme, fac planuri de călătorie, învață limbi străine, caută job-uri accesibile).
Citeste mai multîn revista 22
Ce a rămas din tot ce a fost creează un val imens de emoție. Oricât ai fi citit mărturii ale unor femei deținute politic, de la Lena Constante la Oana Orlea, mărturisirile Ninei Moica sunt speciale. Solicitată să vorbească despre ea, Nina Moica le evocă imediat pe colegele ei de detenție, retrezindu-le astfel la viață. (…) Cartea editată de Alin Mureșan și de Clara Mareș este o recuperare excepțională a unei pagini din trecutul comunist care încă ne bântuie, chiar mai mult acum, o rememorare (în lipsa dreptății) a suferințelor celor care nu au îmbrățișat regimul comunist.
Citeste mai mult