Un nou roman semnat de scriitorul columbian Juan Gabriel Vásquez, Când privești înapoi(traducere de Marin Mălaicu-Hondrari) se dovedește a fi și o meditație amară asupra istoriei secolului XX, dar și asupra amprentei ca o cicatrice lăsate de aceasta asupra indivizilor care joacă pe scena ei. Orice ar scrie Vásquez, când îl citești ai impresia că asiști la ceva cu adevărat important, o stare de „urgență” a literaturii pe care cu greu o găsești la alt scriitor contemporan.
