Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în România literară, nr. 38/2025
Transnistria. Istoria unei familii între Est și Vest 1941-1981 nu este însă doar o simplă istorie de familie, ci parte din istoria Holocaustului, versiunea sa românească, desfășurat atât pe teritoriul propriu-zis al României de atunci, – astăzi progromurile de la București din 21-23 ianuarie din timpul Rebeliunii legionare și cel de la Iași din 27-30 iunie 1941 inițiat de mareșalul Antonescu sunt amplu documentate în istoriografia și memorialistica românească – cât și pe teritoriul actualei Transnistrii, teritoriu care a devenit, departe de ochii lumii, un „tărâm însângerat” (bloodland) cu termenii istoricului Timothy Snyder. Episodul transnistrean cuprins cronologic între octombrie 1941 și primăvara lui 1942 este terifiant nu numai prin intensitate, cât și prin amploare, între 38000 și 40000 de evrei au fost exterminați. Ceea ce s-a întâmplat în Transnistria atunci însă puțin documentat, recuperabil din câteva istorii orale, din memoria vie a câtorva, foarte puțini martori ai lui, evrei care au supraviețuit.
Citeste mai multpe catavencii.ro
Umor spumos cât poftești, vorbe de spirit galic cu sclipici în pagini încântătoare, personaje excelent conturate, unul și unul (…)
Citeste mai multîn revista Luceafărul de dimineață, nr. 8
Am devorat cartea Ce am învățat de la Graham Greene. O istorie de familie de Andrei Gorzo (Polirom, 2024). Povestea tatălui, dar și istoria României din ultimii 40 de ani. Lumini, umbre și o anchetă sui-generis, în care autorul găsește similitudini biografice în opera lui Graham Greene. Citatele din opera lui Greene luminează faptele povestite. Andrei Gorzo e un narator compulsiv, care revine în cercuri concentrice asupra explicațiilor, dar reiterarea e necesară, ține cititorul în priză. Cu o sinceritate apodictică, recunoaște că Greene „ajunsese să-mi fie un fel de tată alternativ”.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 8
Savantă, generoasă în referințe și generoasă în direcții (efectele New Age-iste ale teozofiei și antropozofiei, paralela dintre avangardism și experimentalism, ș.a), Ultimul avangardist se citește ușor, căci este scrisă cu nerv și prospețime. Cine a fost, până la urmă, Marcel Avramescu? Centrul vieții și al operei sale, la care încearcă să ajungă discursul inițiatic (in-initium, mergere înăuntru-lat.) al comentatorului timișorean e ocupat de o pluralitate de cărări ce se bifurcă și suie spre lumină. Poate că toată această neobosită căutare a esenței, care l-a însuflețit mereu, nu a fost, de fapt, decât o spiralare interioară în „căutarea locului inimii“, asupra căreia scria Vasile Voiculescu în noaptea de Crăciun a anului 1955.
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Cartea lui Vasile Ernu îți dă senzația unui muzeu deschis prin cuvinte, cu exponate vii și convingătoare, dar și cu plăcuțe descriptive care lămuresc, clarifică sau pronunță verdicte simbolice cu privire la ceea ce ni se arată. Cu optimismul, curiozitatea și dorința de a atinge esențele, Vasile Ernu livrează atât pentru nostalgici, cât și pentru cei care nu au trăit acea perioadă un documentar ficțional cât se poate de convingător.
Citeste mai mult
Romanul Abraxas de Bogdan-Alexandru Stănescu, tradus în limba polonă
Destinul internațional al romanului Abraxas de Bogdan-Alexandru Stănescu continuă cu o nouă ediție, în limba polonă, publicată de cunoscuta editură Noir sur Blanc. Cartea este tradusă de reputatul romanist Kazimierz Jurczak și va fi prezentată în premieră publicului polonez în cadrul Festivalului de Literatură de la Sopot, care are loc chiar zilele acestea și unde România este țară invitată de onoare.
Citeste mai multpe citestema.ro
Aici este, de fapt, cheia unui roman care s-a făcut remarcat nu doar printr-un subiect mai puțin abordat în ultimii ani, ci printr-o perspectivă care neliniștește, amintindu-ne de imensitatea spațiului, de micimea noastră, de limitele noastre fizice, dar și de abilitatea de a cuceri necunoscutul. Existența e pusă sub lupă într-o manieră revigorantă, iar asta face din Orbital un roman care merită atenția cititorilor.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1269
Cocoșata nu este, așadar, un roman prin care autoarea vrea să sensibilizeze cititorul cu privire la suferințele persoanelor cu dizabilități, ci, mai degrabă, prin prezentarea problemelor reale ale unei astfel de vieți, dorește sensibilizarea cititorului față de nedreptățile societății și față de discriminările la adresa acestei categorii de persoane, ignorate sau desconsiderate de o societate lipsită de empatie. Cocoșata este, așadar, un roman al corpului și al dizabilității și, mai ales, un roman-revoltă îndreptat împotriva nedreptății umane și împotriva societății japoneze (și nu numai), care discriminează persoanele cu dizabilități.
Citeste mai multpe cartifilmepasiuni.ro
Cocoșata este carte datorită căreia vei dori să apară și alte romane semnate de Saou Ichikawa. Apreciezi stilul scriitoarei așa cum le apreciezi pe toate femeile care scriu fără a se teme de tabuuri. Care îndrăznesc să abordeze teme grele, menite să te oblige să vezi și ceea ce te sperie când te fac să îţi imaginezi că ai putea trăi și tu o existenţă plină de limite fizice, și care separă lupta împotriva tabuurilor de obsesia pentru vizibilitate. Japonezii au înţeles ca nimeni alţii că dinamitatea tabuurilor prin explorare psihologică nu este decât un pas către lărgirea câmpului de experimentare prin literatură. De apropiere mult mai autentică de adâncurile psihicului umane și de experienţele corporale mai puţin cunoscute.
Citeste mai multîn Dilema
Structura de rezistenţă a romanului rezidă însă în tensiunea şi complicitatea, abil susţinute, dintre constatarea obiectivă, treptată a fabulaţiei eului bolnav („să nu mint niciodată era o parte însemnată din codul de valori insuflat de tata”) şi distorsionarea livrescă, gratuită, literaturizată a realităţii. Din confruntarea pasajelor de scurtă şi firavă luciditate cu desfăşurările generoase ale fantasmării, reactualizând parcă tensiunea celebrului tablou al lui Dalí, Ispitirea sfântului Anton, se naşte un roman al memoriei bulversate, deturnate în fabulaţie, ca un enorm şantier livresc, cu un final în care, totuşi, speranţa nu este înlăturată cu totul.
Citeste mai mult