Donatella Di Pietrantonio este laureata prestigiosului Premiu Strega, ediția 2024
Donatella Di Pietrantonio este laureata Premiului Strega (ediția cu numărul 78), cea mai importantă distincție literară din Italia, pentru romanul Vârsta fragilă/ L’età fragile (Einaudi). Ediția în limba română este în curs de apariție în colecția „Biblioteca Polirom” (coordonator Dan Croitoru), în traducerea Mihaelei Găneț. La Editura Polirom, în aceeași colecție, Donatella Di Pietrantonio a mai publicat romanele Cea care se întoarce (2020) și Borgo Sud (2022), ambele traduse de Mihaela Găneț.
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Romanul lui Osip şi a Nadejdei Mandelştam este povestea puterii de a îndura şi de rezista. Arestările, exilul, detenţia, uitarea, moartea sunt tot atâtea trepte pe care destinul le înfăţişează lor. Inseparabili, ei sunt împreună şi după ce Osip trece pragul morţii. Inseparabili, ei scriu o carte la patru mâini. Geniul monumental şi sobru al Nadejdei se întâlneşte cu fragilitatea vizionară a lui Osip. Umbra lui Dante, (Divina Comedie este cartea de căpătâi a lui Osip) pluteşte asupra textului care evocă amploarea romanului tolstoian. Dragostea Nadejdei pentru Osip are intensitatea suflului de tragedie greacă. Cel care nu are mormânt primeşte un mormânt de cuvinte, graţie sacrificiului ei.
Citeste mai multpe citestema.ro
Cuţitul este o carte puternică, foarte personală pentru Salman Rushdie, care aduce în faţă multe detalii din familia sa. Însă partea cea mai consistentă este cea care stă mărturie pentru forţa acestui scriitor în lupta sa pentru a demonstra supremaţia cuvântului. Într-un fel, cuţitul poate înjunghia, însă nu poate suprima libertatea. Cuvântul va trăi, chiar dacă scriitorul va rămâne doar cu un ochi. Cuvântul va supravieţui chiar şi după moartea inevitabilă a celui care l-a trimis în lume.
Citeste mai multpe filmecartipasiuni.ro
Romanul Abisuri personale ar fi putut deveni cronica unei epuizări afective și a unei ratări. A unei scufundări în propria disperare. Disperarea celor ce nu pot trăi nici împreună, după ce s-au rănit devastator, dar nici separat. Însă Gianfranco Calligarich este mult prea dependent de splendoarea Romei pentru a o perturba. De aceea îi dă mână liberă frumuseţii să se întindă langruos peste marea tristeţe a personajelor. De asemenea, Calligarich preferă să înlocuiască tresăririle pătimașe cu aluzii. Aluzii ce se scurg în lentoarea verii, a dilatatelor amiezi dogoritoare și în sclipirile nopţilor la cafenelele din faimoasele piaţete ale Romei istorice. Prin aceste aluzii exprimă pericolul reprezentat de intrușii înfometaţi de pasiuni, care vor o particică din marea frumuseţe la care ar fi ajuns tinerii ce simt că trăiesc o iubire imposibilă.
Citeste mai multpe cartifilmepasiuni.ro
Deschizi romanul Plimbări cu câinii – tradus de Cerasela Barbone la Editura Polirom – și nimerești în inima unui cartier istoric din Roma, peste care scriitorul Gianfranco Calligarich picură voluptatea nostalgiei însoțite de splendoare. Citind, parcă îl și vezi pe Sorrentino turnand încă un film precum o declarație de iubire pentru Roma. Paginile îți oferă acea evadare asociată cu vacanțele italiene. Vacanțe în care mai întâlnești localnici dornici de a-ți povesti despre existenţe din alte timpuri. De fapt, romanul este retrospectiva unei existențe.
Citeste mai multpe cartifilmepasiuni.ro
Paginile din Ultima vară în oraș prezintă atât un portret lucid, cât și o vrajă întinsă de Roma. Anticipează spargerea bulei de iluzii, dar încă mai prezintă Roma precum un centru al lumii. Nu este deloc exagerat omagiul adus Romei anilor ’60. Erau niște ani în care devenise centru de propagare a noilor viziuni în cinematografie. Dar și a unor scriitori ce aveau să devină profetici prin anticiparea schimbărilor de azi. Datorită acestei priviri pătrunzatoare și nostalgice asupra unei epoci, Ultima vară în oraș are potenţialul unui roman-cult. Gianfranco Calligarich știe cum să își adape naraţiunea din fântâna cu mituri ale Romei. Dar nu o face parazitându-și înaintașii. Imitându-i. Farmecul romanului este dat de înţelegerea profundă a unei epoci. A entuziasmului, dar și a frivolităţii ei.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 6 (1706)
Kitul artistului începător. Cum mă fac cunoscut este un instrument util, o hartă care își îndrumă cititorii cu profesionalism și pricepere. E un volum care se remarcă prin originalitate, prin prospețimea privirii, efervescența căutării, abordarea pătrunzătoare. Kitul realizează un ghidaj prin feluritele moduri în care te poți apropia – ca practician de teatru sau tânăr artist, indiferent de domeniul de activitate – de formate diverse și surprinzătoare pentru a clădi poteci/ străzi/ drumuri artistice de succes. E o carte scrisă cu știință, cu umor, într-un stil cu-adevărat user-friendly.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 6 (1706)
Dacă schițele ce acompaniază textul țin mai degrabă de sobrietatea alb-negru a unei grafici pe cât de reținute, pe atât de surprinzătoare și inventive, imaginația lui Gray explodează într-un curcubeu suprarealist ce va fi inspirat parte din reprezentările vizuale frapante ale recentei ecranizări. Cartea în sine e un spectacol al ludicului, între comic și grotesc, utopie clinică și distopie etică, cu rădăcini într-un secol XIX al invenției, transformării, fascinației pentru evoluție și explorare medicală, dar și pentru partea sumbră, neexplorată a minții, cuprinsă doar parțial de psihologia ca știință aflată în stadiile incipiente.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 6 (1706)
Huruitul asurzitor și haosul sângeros al războiului se împletesc, în Viață și destin, cu clipe de liniște și de tandrețe, în care omul, această chintesență a prafului, cum o numește Hamlet, redevine un înger prin fapte, un zeu prin judecată. Se pare că această strădanie de a-i scoate pe cât mai mulți dintre adevărații eroi ai Uniunii Sovietice din uitare va fi fost felul său de a-și ispăși păcatele tinereții, când a pus ideologia, teoria și utopia mai presus de om. Crezul cu care a murit Grossman, a cărui capodoperă avea să fie publicată la optsprezece ani de la trecerea sa în neființă, este împărtășit de marii umaniști ai secolului XX, dintre care îi numesc aici pe Kurt Vonnegut Jr. și pe JRR Tolkien: anume, că prin actele de bunătate în situații limită, dar și în situații obișnuite, omul se ridică deasupra circumstanțelor (care în veacul trecut au fost extrem de sângeroase) și învinge.
Citeste mai multîn revista Ateneu, nr. 658
Intimidant prin dimensiuni, Valentina (Polirom, 2023) este, de fapt, un roman prietenos, o cronică de familie așezată, care spune, în peste 500 de pagini, povestea Oteștilor, urmărită pe parcursul mai multor generații, cu ramificații multiple, care vizează mutațiile produse de la începutul veacului XX și până astăzi. O surpriză, dacă ne gândim la faptul că este vorba despre debutul în ficțiune al Angelei Martin, dar, pe de altă parte, o confirmare, dacă ținem cont de remarcabila sa activitate de eseist și traducător.
Citeste mai mult