în revista Ramuri, nr. 4/2025

Bernhard Schlink propune o altă privire a vieţii, nu în curgerea ei firească, ci dinspre final spre clipa în care este conştientizată moartea. Acest interval răstoarnă relaţia imagologică, impune un nou ritm, un nou spectru axiologic. Este o trăire acutizată, emoţional negativă, iar personajul romanului, altfel un intelectual care dăruieşte şi se dăruieşte, în esenţă este un dominator al cercului familial pentru a deţine controlul absolut. A iubi înseamnă a-şi trăi ceea ce îşi doreşte fără a ţine cont de orizontul de aşteptare al celor din preajma sa. Este un introvertit care se manifestă prin iluzoria iubire protectoare. În fapt, se protejează pe sine de înstrăinare, de însingurare, de despărţiri, chiar şi de despărţirea de viaţă. Bernhard Schlink este scriitorul care ştie să evite rutina subiectelor sentimentale intrând însă în zona tentantă a acestora. Este un joc pentru a atinge acest subiect şi a-l rezolva cu sens schimbat. Există două straturi narative, unul explicit, într-o linearitate uneori edulco­rată, şi un al doilea, al neliniştitoarelor întrebări asupra trăirii intervalului între ultima clipă a vieţii fără final preconizat şi clipa desprinderii de viaţă.