Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Observator cultural, nr. 1296
Într-o epocă în care pare că documentele au spus totul, literatura dovedește că mai are, încă, ceva esențial de spus. Prin Maiorescu. Confesiunile unui stoic, Adrian Jicu confirmă, încă o dată, potențialul extraordinar al exoficțiunii de a apropia cititorul contemporan de un personaj istoric. Portretizându-l pe acest Titu Maiorescu care se prăbușește în fața propriei umanități, autorul deconstruiește un mit, dezvăluind omul din spatele legendei – cu disciplina și nesiguranțele, cu ambiția și îndoielile, cu „viciile“ și „virtuțile“, cu meritele, dar și cu limitele sale. Cum spuneam, de la solemnitatea manualelor la pulsația vie a unui destin trăit, drumul e lung, dar e absolut necesar.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 3
Scris cu deja recunoscută măiestrie, într‑o cheie armonică, romanul polifonic al doamnei Angela Martin ne aduce aminte, în anii în care ne externalizăm amintirile și gândirea, de fragilitatea omului și reafirmă, luminos, lucrurile care fac ca viața să merite trăită. Dacă, așa cum credea Susanne Lang, esența muzicii este timpul, atunci timpul afectiv pe care îl compune prozatoarea arădeancă pare să fie suflarea care circulă prin romanele sale, dând glas umanității noastre profunde, care nu trebuie lăsată să piară.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 3
Aproape fiecare proză din volumul Zaruri și minuni al lui Adrian G. Romila conține reprezentarea unui moment în care tot ce părea certitudine (o explicație, un obicei, o credință, un mit) se destramă și lasă loc imprevizibilului și extra‑ordinarului. Apare ceea ce Bogdan Crețu numește, pe coperta a patra a cărții, „o fisură prin care își face loc în contingentul obișnuit ceva altfel, o boare de dincolo.” Adrian G. Romila nu scrie o carte tematică în sensul clasic, ci un volum de variațiuni pe tema intruziunii, în manieră violentă, comică sau duioasă. Rezultatul e o proză scurtă cu miză mare, spusă fără emfază, pe tonul familiar al întâmplărilor relatate la o întâlnire cu apropiații. (...) Adrian G. Romila nu demitizează pentru a distruge, ci pentru a vedea ce rămâne. Și rămâne ceva esențial: fragilitatea omului care continuă să caute sens, chiar și când țesătura realului e sfâșiată de irațional și absurd. Zaruri și minuni e cartea unei lucidități fără patetism. Nu promite mântuire, dar nici nu renunță la întrebare.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 3
Apariția unei cărți ce documentează munca de o viață a unuia dintre cei mai prezenți și perseverenți, Adelin Petrișor, reprezintă nu doar o binemeritată recunoaștere. E un îndemn pentru toți cei care, în perioada sumbră de confruntări globale pe care o traversăm (din nou), își doresc să rămână în contact cu realitatea și să contribuie la îmbunătățirea ei. În direct din linia întâi (Editura Polirom, 2025) stă mărturie implicării, sacrificiului, curajului uneori nebunesc în slujba comunității și cultivării unei conștiințe civice bazate pe fapte documentate direct, nu speculații alimentate artificial. (...) Prin ochii, glasul însemnărilor lui, unele lucruri se decantează, se limpezesc, se așază în matrici mai ușor de înțeles. Nu neapărat ușor de acceptat. Cartea funcționează drept mărturie și avertisment, rezumat al celor ce au fost, prolog al celor ce vor urma.
Citeste mai mult
în revista Epithet
L.-C. T.: Scrierea ta este foarte limpede și fără niciun adaos inutil, aproape chirurgicală, fiind în același timp frumoasă și plină... cât lucrezi la șlefuirea unei fraze? De câte ori tai? B. P.: Eu nu tai, eu adaug. În primă fază scriu foarte concis, după care pun „carne” pe text. O săptămână în care termin o pagină ce sună mulțumitor, e o săptămână bună. (...) Se poate spune despre Metec că este un roman compozit. Așa a fost gândit, planificat. Una din cheile de descifrare poate fi găsită în filmul Ένας άλλος κόσμος (Grecia, 2015, traducere aproximativă O altă lume).
Citeste mai multîn revista Spectrum
(...) am încercat să demonstrez că și în România conceptul de rasă a jucat un rol important în dezbaterile despre specificul național. Am dorit să integrez istoria rasismului și antisemitismului românesc acolo unde, de fapt, îi este locul: în cadrul istoric național. Biologizarea identității naționale, cum o numesc eu – adică definirea națiunii romane ca o comunitate biologică, și nu doar una culturală, determinată de o moștenire ereditară specifică -, își are originea în perioada interbelică și într-un etos științific care a apărut atunci și care a dobândit o influență considerabilă, nu doar în sociologie, antropologie și alte discipline academice, ci, mai ales la sfârșitul anilor 1930 și începutul anilor 1940, în politica de purificare etnică promovată de politica lui Ion Antonescu. Nu putem înțelege Holocaustul din România fără a înțelege istoria complexă a rasismului și antisemitismului românesc, care include atât dezbaterile despre rasă și specific național, cât și pe cele referitoare la îmbunătățirea eugenică a populației majoritare.
Citeste mai mult
Biblioteca Polirom. Noutăți la Librăria Humanitas de la Cișmigiu
Cititorii de literatură universală sunt invitați luni, 16 martie, ora 19:00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Regina Elisabeta 38), la un eveniment dedicat noilor apariții din colecția „Biblioteca Polirom”, coordonată de Dan Croitoru:
Citeste mai mult
Întâlnire cu scriitorul Adrian G. Romila la Teatrul Tineretului Piatra-Neamț
Duminică, 15 martie, de la ora 17:00, la Teatrul Tineretului din Piatra‑Neamț, în Sala Rotondă, va avea loc o întâlnire cu scriitorul Adrian G. Romila, prilejuită de lansarea celui mai recent volum al său, Zaruri și minuni, apărut la Editura Polirom, în colecția Ego. Proză. Evenimentul va include o lectură publică din volum, susținută de actorii Loredana Grigoriu, Dan Grigoraș și Andrei Merchea. Introducerea va fi realizată de scriitorul Adrian Alui Gheorghe. Întâlnirea se va încheia cu o sesiune de autografe. Vă așteptăm!
Citeste mai multÎn revista Vatra
Meritul central al cărții e de regăsit în echilibrul privirii, care încearcă să se înțeleagă și să înțeleagă înainte de a alcătui rechizitorii. Așa cum se întâmplă și în romane, Gabriela Adameșteanu nu scapă întreaga țesătură de motivații sau condiționări psihologice, politice, materiale care reglează comportamentele umane. De aceea, ea nu se uită înapoi cu mânie, nici nu crede în distribuția strictă a binelui și ale răului, chiar când se apleacă asupra unor epoci care au stârnit atâtea polarizări. Realitatea e întotdeauna mult mai complicată decât pare și trebuie privită în ansamblul ei, susține la tot pasul cartea Gabrielei Adameșteanu. Spre deosebire de mulți alți intelectuali supraviețuitori ai totalitarismului, ea nu pune în paranteze, ca pe o „eroare istorică”, întregul regim și nici nu-i neagă amprenta asupra propriei formări din nevoia construcției retrospective a unei imagini idilizate. De aceeea, fosta redactoare-șefă a revistei „22” mărturisește că „«Progresismul» meu, ușoara înclinație spre stânga (interes pentru defavorizații vieții, lentila economică și socială cu care privesc destinele) provin din școala comunistă a anilor ʼ50, dar mai ales de la profesoara de matematică Sanda Bădulescu, prietena părinților: un model feminin alternativ, de femeie independentă” (p. 52).
Citeste mai mult