Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în revista 22
O carte – construită din patru portrete distincte care pun în valoare și pe cel care le face – care e, la capătul ei, despre binele din oameni, despre umanitatea noastră adâncă. O autoare-revelație, nu mi se pare deloc exagerat să folosesc aici o asemenea formulă.
Citeste mai multîn revista 22
La peste jumătate de secol de la uriașul succes al romanului de debut, surprinzând întreaga lume, Harper Lee publică un al doilea roman (atât are în această specie literară: două romane!); „Du-te și pune un străjer” e titlul sub care ajunge în românește. E o continuare a aranjamentului narativ din Să ucizi o pasăre cântătoare, dar e, de fapt, o carte scrisă – amănunt pentru istoricii literari – înaintea romanului cu care a explodat în literatura americană. Ei bine, acum avem în românește și acest cadou minunat și prețios: Tărâmul dulcii veșnicii. O Harper Lee de dinainte de ambele romane care i-au adus faima și nu mai puțin briliantă.
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Cartea lui Vasile Ernu stă sub semnul celor patru cavaleri ai Apocalipsei – Molima, Războiul, Foametea, Moartea – metaforă complexă prin care autorul ne oferă o cheie de interpretare a perioadei parcă fără de sfârșit a tranziției dinspre ceea ce am trăit aproape jumătate de veac spre ceva nedefinit încă, și pentru care ne-am dovedit a fi complet nepregătiți. Atunci însă când vrea să dea contur mai precis metaforei, mult prea lunecoasă pentru a fi operațională, Ernu ne oferă două concepte la fel de catastrofice – dislocarea și dizolvarea, pentru a descrie deruta creată, în noi și între noi, de această stranie perioadă istorică. Cartea ilustrează aceste două concepte cu o sumedenie de exemple, din Moldova și România, care evidențiază destule asemănări, în ciuda contextelor diferite care le-au influențat.
Citeste mai multîn Cațavencii
Cărțile lui Figes nu mai sunt traduse în Rusia; editurile cu care avea contracte s-au răzgândit, „din motive economice”, zic ele. Istoricul însă e convins că adevărata cauză a fost că scrie critic despre regimul Putin, despre stalinism și despre minciunile sfidătoare cu care țarul kaghebist justifică invadarea Ucrainei și dușmănia cu care privește Occidentul. Figes explică în Istoria sa de ce Putin umblă să confiște imaginea Marelui Cneaz Vladimir Kieveanul, căruia i-a ridicat o statuie uriașă la Moscova. Putin a făcut asta în numele teoriei că ucrainenii și rușii ar fi un singur popor – rusesc, evident! – și că, prin urmare, statul ucrainean trebuie să dispară, iar ucrainenii să se întoarcă la Maica Rusia, după anihilarea „fascismului“ de la Kiev printr-o „operațiune specială”.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1298
În fine. Rusia, cartea lui Orlando Figes, este o elegantă trecere în revistă a o mie de ani de istorie. Să-i zicem europeană, chiar dacă în acest răstimp rușii reușesc să se întindă dincolo de Munții Ural, pînă la Oceanul Pacific. Unde nici azi nu au încheiat în mod oficial gîlceava cu japonezii legată de insulele Kurile. (...) Războiul împotriva vechii Rusii n-a dus nicăieri și s-a împotmolit într-un naționalism care produce efecte și azi. Putin și putinismul nu sînt decît consecințele unei stagnări a societății ruse baricadate în slavofilie, lipsă de democrație și antioccidentalism. Cu Putin nu se va ajunge nicăieri.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1298
Meserii nerecomandate femeilor se constituie ca un volum de memorii care expune de ce poziția de scriitoare poate să fie una nerecomandată, în același timp în care pune în lumină portrete de scriitoare ce recomandă această meserie. Receptarea acestei cărți are de câștigat atunci când vede în paginile sale felul în care o scriitoare care a traversat numeroase momente istorice și a cărei istorie de familie angrenează multe puncte nevralgice încă în societatea românească (și nu numai) își discută, față de sine și împreună cu o cititoare și un cititor intimi, propria poziționare, epistemologică și de memorie deopotrivă, față de acestea.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1298
(...) volumul lui Codruț Baciu este unul dintre cele mai bune volume de debut pe care le-am citit în ultima perioadă. Control tehnic foarte bun, stil relaxat, dar atent la dinamicile sociale și un mare plus pentru introducerea temelor de viață sportivă, cu tot setul de traume cu care vine la pachet. Un must-have al anului trecut, pe care îl voi urmări cu mult interes în viitor.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1298
Creierul ideologic merită citită pentru că este o lucrare de popularizare a unui domeniu nou. Concluziile la care Zmigrod ajunge par banale, de la sine înțelese, dar sînt rezultatul unui demers științific care sprijină observații filozofice și sociologice. Autoarea își poziționează studiile proprii în cadrul cercetărilor neuroștiințifice, renunță la stereotipiile de tipul îndoctrinatului „spălat pe creier“ de ideologie și propune o terminologie proprie, dînd dovadă de creativitate, spirit vizionar și curaj.
Citeste mai multîn revista Anthropos, nr. 3/2026
Debutul în forță al doamnei Angela Martin a produs o încântare totală iubitorilor de literatură căci nu doar maturitatea extraordinară, siguranța și bogăția mijloacelor de expresie, dar și repunerea în drepturi a artei clasice a romanului, transformarea Aradului într-un adevărat topos literar, evidențierea dimensiunii multiculturale – îndeobște ignorate – a unei părți a țării noastre, Banatul, s-au impus în peisajul literar actual ca repere ce nu mai pot fi ignorate.
Citeste mai multpe contributors.ro
Cum bine se știe, în realitate, Rushdie s-a aflat în vecinătatea morții încă din anul 1989. Atunci când a fost condamnat la pedeapsa capitsală de ayatolahul Khomeiny, după apariția, cu un an mai înainte, a romanului Versete satanice. Și cu toate acestea, ceea ce șochează în toate cele cinci povestiri reunite în volumul Ceasul al unsprezecelea, apărut în anul 2025 în limba engleză și în 2026 în traducerea românească a Danei Crăciun. (editura Polirom, Iași, 2026), este o anume seninătate în fața morții. Seninătate care se insinuează în aproape întregul cvintet de povestiri, dintre care cel puțin două (Muziciana din Kahani și Târziu) puteau fi lesne transformate în romane. Cele două mari teme ale povestirilor sunt trecerea timpului și bătrânețea. Bătrânețea înțeleasă ca prefață, ca uvertură a morții.
Citeste mai mult