Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Dilema
Când am început să scriu la noul meu roman, Hemiptera, înainte să mă ocup de documentarea propriu-zisă, am făcut lungi plimbări prin cartier, coborând întotdeauna la stația Baba Novac și oprindu-mă câteva minute în fața chioșcului de flori care a existat întotdeauna acolo, la început sub forma unor găleți metalice pline de gladiole, așezate direct pe trotuar. (...) am scris Hemiptera cu gândul la cât de radical se transformă locurile, la câteva secole distanță (uneori și mult mai puțin de atât), la cum se schimbă semnificația lor, valoarea lor simbolică pe o hartă de atunci și de acum. Locuri pustii, mlăștinoase și bântuite de animale sălbatice, transformate în mari parcuri de sector sau în platforme industriale, unele luate în vizor pentru rentabile proiecte imobiliare (unele legale, altele nu), păstrând întotdeauna în adâncurile lor indicii despre identitățile lor trecute. Ele au însă și o altă calitate, ca unele lucruri care, privite dintr-o perspectivă diferită, își schimbă radical aparența.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1300
China nu este un stat democratic, este o dictatură, scrie Dikötter fără să-i tremure mâna într-o prefață în care spune pe șleau multe lucruri care nu se spun în spațiul public. Chinez, nici atât. Arhivele au început să se închidă din nou după 2012, odată cu venirea la putere a lui Xi Jinping. (...) Ni se livrează extrem de amănunțite istorii în anii de austeritate și reformă dintre 1976 și 2012. Un întreg capitol, Masacrul (1989), este dedicat evenimentelor sângeroase din Piața Tiananmen. Din care omenirea a rămas cu imaginea acelui student care, cu brațele goale, oprește o coloană de tancuri. Realitatea, descrisă și analizată pe mai multe zile, este mult mai tragică. Între 2.700 și 3.400 de morți a estimat ambasadorul britanic Alan Donald. Acel cetățean cu două sacoșe de cumpărături în mână a devenit emblematic pentru tot ce s-a întâmplat în China anului 1989. Fotografiile ce însoțesc textul nu sunt mai puțin copleșitoare. Un scaun liber rezervat laureatului Premiului Nobel pentru Pace Liu Xiaobo (la Oslo, decembrie 2010) spune totul despre democrația chineză. Epidemia de Covid a sporit neîncrederea față de Beijing. Din 2021 a început exodul firmelor străine din China. Creșterea economică s-a dublat, dar și datoria externă s-a triplat. Fenomenele demografice au complicat situația, ce va fi după încetarea războiului din Iran, Dikötter nu ne va spune decât, eventual, într-un nou studiu dedicat Chinei de după Xi.
Citeste mai multîn Matca literară
Silex (Polirom, 2024) este o carte pe cât de livrescă, pe atât de lumească. Deşi un adevărat suprapersonaj al acestui conglomerat de naraţiuni, literatura nu are nimic elitist, distant, rezervat unor iniţiaţi. (…) Melanjul de real şi fictiv care compune întreaga carte se aşază sub acelaşi semn al realismului, al verosimilităţii, primind o motivare de ordin clinic: lovitura puternică la cap îi provoacă personajului o pierdere parţială a memoriei, făcându-l incapabil să distingă între adevăr şi închipuire.
Citeste mai mult
Constantin Buduleci, Viața cu Neluțu: Lansare de carte la Cluj și Brașov
Pe 17 aprilie și 8 mai, Constantin Buduleci se va întâlni cu cititorii din Cluj și Brașov, cu prilejul lansării a romanului Viața cu Neluțu, apărut de curând la Editura Polirom, în colecția „Ego. Proză”. Mai jos, programul evenimentelor:
Citeste mai mult
Robert Șerban, Știu pe cineva: Lansare de carte la Cărturești Operei
Marți, 21 aprilie, ora 18:00, la librăria Cărturești Operei (str. Doctor Nicolae Paulescu nr. 2, Timișoara), va avea loc lansarea volumului Știu pe cineva de Robert Șerban, apărut la Editura Polirom, în colecția „Ego. Proză”.
Citeste mai multîn România litarară, nr. 15-16/2026
După Valentina (2023) și Cartea lui Cezar (2024), Angela Martin revine în actualitate cu un nou roman. Este vorba despre Îngerii de bronz, narațiune apărută în 2026 la Editura Polirom din Iași. Cartea duce mai departe saga familiei Grozescu. (...) Romanul ridică problema dureroasă a dezrădăcinării. Cezar se simte un străin în Aradul modern și se compară cu o fantomă furișată printre pereți. Nu cunoaște pe nimeni, iar oamenii s-au schimbat foarte mult. Aradul a devenit un alt oraș. Urbea lui trăiește doar în amintire. Aflăm că mama lui Cezar a murit la 86 de ani, așa că, în 2007, medicul a vândut casa părintească. De peste tot străbate regretul tinereții pierdute. Deși s-a adaptat la viața de la Viena, reîntoarcerea pe meleagurile natale îl răscolește puternic pe Cezar și declanșează mecanismele memoriei involuntare. La un moment dat, personajul vrea să se apuce de scris, deoarece scrisul este un „suport fundamental pentru perpetuarea memoriei”. Utilizarea unor cuvinte de origine germană și turcă au darul de a potența atmosfera locului. Îngerii de bronz este, cu predilecție, o carte a nostalgiilor și a aducerilor aminte.
Citeste mai multîn România literară, nr. 15-16/2026
Avem acum în limba română această formidabilă monografie (traducere din limba engleză de Ionela Ganea și Cristian Stoica, Editura Polirom, Iași, 2025) și odată cu ea, putem spune că un număr de instrumente de bază în studiul lui Augustin (între care și numele savante amintite mai sus) ne sunt disponibile și pot orienta înțelegerea și mai ales vocabularul augustinian în limba română. Însă, această traducere trece dincolo de un simplu act de transfer cultural, întrucât apariția ei în 2025, într-o limbă care l-a tradus și l-a înțeles foarte divers pe Augustin (mă gândesc la traducători precum Lucia Wald, Gheorghe Șerban, Vasile Sav sau Eugen Munteanu, sau la autori de exegeze foarte diferite, precum Anton Adămuț, Marius Cruceru sau Alin Tat), are toate motivele să provoace o discuție principială de orientare a înțelegerii lui Augustin (care în mod natural nu se rezumă la limba română).
Citeste mai mult
Alina Mungiu-Pippidi, Război sau pace. Pseudo-jurnal de pe frontiera de Est: Dezbatere ASPEN
Luni, 6 aprilie, ora 18:00, Institutul ASPEN România organizează, la Librăria Cărturești Modul (str. Academiei nr. 18-20, București), o dezbatere pornind de la volumul Război sau pace. Pseudo-jurnal de pe frontiera de Est de Alina Mungiu-Pippidi, apărut de curând la Editura Polirom. Dezbaterea va fi prezidată de Mircea Geoană, fondatorul și președintele ASPEN România. Printre vorbitorii anunțați se numără Adrian Cioroianu și Vasile Ernu.
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Proza lui Barbey este proza unui dandy, a unui artist care alege artificialitatea în detrimentul vieţii mediocre. Proza lui Barbey este privirea ce intră în intimitatea caselor, străzilor şi a saloanelor, spre a desluşi ceea ce pare de nepătruns. Iar ochiul lui Barbey este atent la o geografie umană aparte: continentul său de eroi şi de eroine este modelat de forţele teribile ale urii şi ale iubirii. Binele rareori se iveşte aici. Răul pare să se nutrească din solul imaginaţiei sale. (...) literatura lui Barbey sfidează verosimilul, fascinată de chipul de meduză ce îl seduce pe privitor. Temeritatea artei sale este cutezanţa acestei priviri. Soarele care pluteşte peste pământul ficţiunilor sale este soarele însângerat şi tainic al păcatului , dragostei şi al urii: din esenţele tari al vieţii secrete Diabolicele extrag lichidul rar al capodoperei.
Citeste mai multîn Cațavencii
De unde li se trage rușilor dorința de a cuceri mereu noi teritorii? Figes crede că din „teama” că granițele lipsite de obstacole ale Rusiei ar face-o vulnerabilă la invazii. Dar mai ales fiindcă o mare putere are nevoie de ieșire la mare, cum era convins Petru cel Mare. Ideea asta a dictat politica țarilor care au condus Rusia după el, i-a dat gândirea imperială lui Stalin și determină strategia lui Putin, cel despre care Soljenițîn credea la bătrânețe că va readuce măreția Rusiei. E Rusia condamnată să rămână prizoniera acestei plase de mituri false și de minciuni? Figes presupune optimist că nu, căci în povestea Rusiei au existat momente care ar fi putut-o duce într-o direcție democratică. Se va ivi deci pe drumul Rusiei un nou asemenea moment care nu va mai fi ratat? De ce nu? speră istoricul.
Citeste mai mult