Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în revista RAMURI, nr. 12/2024
Insula copacilor dispăruţi este o carte admirabilă, cu o arhitectură narativă ingenioasă, despre puterea dragostei care învinge timpul şi vicisitudinile istoriei; despre drama expatrierii şi moştenirea afectiv-culturală pe care fiecare exilat o poartă în suflet. În ţesătura ei arborescentă, culorile meditaţiei şi ale lirismului se împletesc de o manieră strălucitoare.
Citeste mai multîn România litarară, nr. 48
Prin vocea eroinei principale, Denisa Ștefan rezumă ludic, ironic, romanul: „Doamne, îmi și imaginez cum m-ar scrie vreun scriitor retardat. Da, deci, personaju’ ăsta e mereu cu țigara în gură, un personaj drogat, nebun, lipsit de gust, fără empatie, prins în spirale maligne din care nu are cum să scape pentru că, evident, e un personaj drogat și nebun. Sfârșit. Căcat. Cine dracu’ ar citi așa ceva în ziua de azi? Ar zice că e păcat peste păcat și Satana.” La fel ca mine este și un roman despre snobism, preconcepții, lașități și fariseism.
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
Volumul e o colecție de șase povestiri despre cupluri și dorința universală de a fi iubiți (și salvați). Mi-a plăcut să mă refugiez pentru câteva ore în vacanța la munte a unui cuplu improbabil, în apartamentul enigmatic al unei bătrânele cam ranchiunoase care își trăia ultimele ore din viață, sau alături de Maria, o badantă simpatică care se împrietenește cu un italian surdomut pe o bancă din cimitir. Personajele povestirilor Anei Maria Sandu sunt foarte umane și mi s-a părut că regăsesc în ele trăsăturile unor vecini, ale unor mătuși plecate în străinătate sau chiar ale unor prieteni – cu toții în rol de salvatori, într-un fel sau altul.
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
Paradoxal, e ceva ce s-ar potrivi cu sărbătorile în selecția aceasta de 15 povestiri despre oameni oarecare din Tokyo, de la regizori la șoferi de camion șomeri. Pentru că îți oferă un spațiu de reflecție despre singurătate și speranță, greșeală și reparație, influența familiei și a străinilor și alte teme universale împachetate ca niște bomboane în staniol în poveștile când dulci, când amare ale lui Ryū Murakami.
Citeste mai multîn revista Steaua
Marele merit al Seriei Shakespeare interpretat de Adrian Papahagi, cât și al volumului de față, este succesul său în a-l accesibiliza pe Shakespeare, aducându-l mai aproape de cititorul zilelor noastre, ori ghidând cititorul într-o fascinantă călătorie în timp prin Renaștere. În scriitura lui Adrian Papahagi, Shakespeare capătă o voce pe înțelesul tuturor, fără a compromite însă caracterul științific și filologic al analizelor întreprinse.
Citeste mai multîn revista Steaua, nr. 11-12
Repetiție pentru o lume mai bună este un roman despre trăiri profund omenești, un roman delicat ca analiză, chiar dacă brutal ca execuție. Mihai Radu se dovedește un scriitor cu o redutabilă finețe de analiză psihologică și cu capacitatea de a pune în pagină o gamă largă de sondări printr-un arsenal literar aproape minimal. Ceea ce în romanele anterioare era oarecum vizibil, contaminarea textului literar cu obișnuințele de scriere ale gazetarului, decuparea în episoade scurte, cu propria liniaritate și punct culminant, alăturate ca într-o succesiune de mărgele puse pe firul principal al narațiunii, se edulcorează aici. Romanul are un suflu mai amplu, există scene decupate în secvențe temporale distincte și care se articulează peste capitole, există pasaje mai liniare, totul se toarnă într-o formă mai puțin virajată, mai deschisă spre o respirație pe suprafețe mai mari. Se păstrează însă ritmul, mereu alert, inducând o constantă tensiune cititorului.
Citeste mai multîn Viața Românească, nr. 11-12
Ar fi multe de spus despre această carte arborescentă, divagantă pe alocuri, cu multiple intersectări de planuri ale realului şi reveriei, ale realităţii imediate cu Biblioteca, o carte scrisă cu o plăcere de autor baroc, mânuind cu dexteritate cuvintele, dar şi cu o particulară capacitate de a fixa în imagini de o mare plasticitate portrete umane, obiecte, decoruri, secvenţe de peisaj, tot ce ţine de „lumea sensibilă”. Unul dintre cele mai valoroase romane publicate la noi în ultimii ani.
Citeste mai multîn Cațavencii
Înzestrat cu talentul de a asocia oximoronic contrariile și trecut prin multe în viață, Radu Vancu îți povestește în jurnalul său cu aceeași pasiune întâlnirile sale cu mari scriitori și mari oameni obișnuiți și de la comentarea unei capodopere – ceea ce face cu finețe și profunzime! – trece cum nu se poate mai firesc la relatarea cu umor sau cu o caldă înțelegere a vreunei întâmplări cotidiene, căreia îi găsește miraculoase tâlcuri poetice.
Citeste mai multpe citestema.ro
Ce pare foarte reuşit la acest roman de debut este umorul care atinge orice pagină şi orice personaj. Totul are ceva caricatural şi, deşi este vorba despre o lume mizerabilă, pare că totul ar putea decurge neperturbat la infinit, după un curs al lucrurilor cu care s-au obişnuit cu toţii. Criminalitatea este un fapt, este un fel de a fi, un element central în scrierile lui Colin Barrett, care atrage atenţia cu acest roman scurt, dar intens, scris cu vâna unuia obişnuit să taie textele pentru a corespunde unor proze scurte. Tind să cred, deşi nu i-am citit prozele scurte, că Barrett este un creator de univers, dacă nu cumva universul este fix acolo unde trăieşte el.
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Meritul Donatellei Di Pietrantonio constă, în acest roman care are la bază teme ca pierderea și regăsirea în atmosfera apăsătoare a Italiei anilor ’70, în faptul că expune ideea maternității din două perspective – a celei care nu poate avea copii și a celei care îi are, însă îi exploatează sau îi privează de atenție și afecțiune. Cea care se întoarce poate fi privită ca o poveste despre durere și abandon, însă, în același timp, poate reprezenta și o încercare de redefinire personală și identitară. Apariția unui copil creează un scop, atât pentru femeia care nu i-a putut avea, cât și pentru cea care îi are deja, în speță, mama adoptivă și mama naturală a protagonistei, dar poate fi și o metodă abuzivă prin care mama își redefinește raporturile relaționale și existențiale, iar în unele cazuri abuzul semnifică îndepărtarea unuia dintre copii în favoarea altuia, cel care abia se naște, care este în mod evident mult mai legat și mult mai puțin independent față de ea.
Citeste mai mult