Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe agerpres.ro
În ceea ce priveşte romanul Ca să nu se aleagă praful de toate, acolo fantasticul nu ţine de supranatural, ci strict de compoziţie şi acţiune. Ca în orice pulp fiction, modul în care se întâmplă lucrurile în acea poveste nu s-ar putea întâmpla niciodată în realitate, totuşi ele par credibile, dar maniera este una „fantastică”, ieşită din comun, supra-ordinară.
Citeste mai multîn Cațavencii
Un roman autobiografic de o brutală delicatețe: explorarea de sine ajunge la adâncimi amețitoare în acest text în care descoperi, spus direct, tot ceea ce evităm să mărturisim despre noi și despre cei din jur. Și asta într-un stil care atinge perfecțiunea. Despre autoare, Tezer Özlü, nu s-a știut mai nimic la noi până la apariția Nopților reci ale copilăriei. În Turcia însă, Tezer Özlü a fost – a rămas și după moarte – o celebritate.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1233
O carte bine elaborată și extrem de bogat documentată este intitulată, spăimos, Privirea lui Thanatos. Epidemii, războaie, asasinate, masacre în șase istorii medicale locale și globale (Editura Polirom, 2024, ediție Ilustrată – multe poze horror, aviz amatorilor, dar atenție să nu intre volumul pe mâna copiilor, ba chiar și a adulților mai slabi de înger), și este semnată de Octavian Buda. (…) Deshumări, cercetări in situ, polemici, drame ale legiștilor, presiuni făcute de sovietici, care și azi o scaldă când vine vorba despre asumarea vinovățiilor unei crime colective. Greu de făcut aprecieri după ce închidem volumul. Un singur cuvânt ne vine în minte. Impresionant.
Citeste mai multîn România literară, nr. 45/2024
Nu știu un alt jurnalist, atenție, nu unul cultural!, căruia să îi treacă prin minte să își publice articolele din ziar sau de pe blog. Dar Cristian Tudor Popescu nu este un jurnalist oarecare, de serie, iar jurnalismul său, indiferent de subiect, este unul cultural. Înzestrat cu un puternic spirit polemic, scriitor de SF apreciat de cunoscători, autorul unei interesante teze de doctorat despre relația dintre film și propagandă în cinematografia comunistă, Filmul surd în România mută, critic ocazional de film, dar cu un bun gust remarcabil, CTP-ul (cum îi apare acronimul articulat în numeroase contexte) se impune ca o figură aparte în lumea culturală.
Citeste mai multpe citestema.ro
Către romanul lui Tezer Özlü m-a atras în primul rând titlul şi către ce sugerează el am plonjat în primul rând. Ei bine, începutul cărţii, pliat pe titlul oarecum melancolic, poate să înşele… Nopţile reci ale copilăriei este în primă fază o coborâre în trecut, cu tot ce însemna copilăria în Anatolia rurală pe la sfârşitul anilor ’40 şi începutul anilor ’50 (scriitoarea s-a născut în 1943), cu plăcerile şi lipsurile acelei perioade, dar mai ales cu modul fermecător în care orice trecere a anilor se aşază peste începutul unei vieţi.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 868
În cele cinci scrisori imaginare adresate tatălui său, însoțite de inserturi autobiografice, autoarea aduce un elogiu nu doar literaturii rezistenței, ci mai ales literaturii ca formă de rezistență. Sondând operele unor mari autori precum Salman Rushdie, Margaret Atwood, Tim Morrison, David Grossman, Elias Khoury, Ray Bradbury, James Baldwin sau TaNehisi Coates, sunt puse în discuție multe dintre marile probleme cu care se confruntă lumea contemporană: dezumanizarea, lupta femeilor și a minorităților pentru drepturile lor, teocrația iraniană și derapajele antidemocratice din SUA, războaiele din Orientul Apropiat, tortura și lagărele de concentrare, relația victimă-călău, pandemiile ș.a. Transpuse în ficțiune, toate aceste teme au făcut și continuă să facă din cărți lecturi subversive, incitante și „periculoase”, înlocuind minciuna cu adevărurile pe care ele le dezvăluie. Citește periculos este o carte care nu ne poate lăsa tăcuți și nici indiferenți.
Citeste mai multpe omiedesemne.ro
Tatăl meu la izolare e un roman de un realism tulburător, scris cu răbdare și cu o acumulare treptată de emoții care își găsesc cumva climaxul în momentul liberării. Firește că reconstituirea faptelor e legată ombilical și de imaginația scriitorului, de puterea lui de a inventaria materialul rămas (Cu documentarea de familie mi-a fost cel mai greu, mărturisește autorul într-un interviu acordat lui Vasile Ernu) sau de a reconstitui dialogurile și de a le face să sune autentic (Aș fi avut nevoie să mă duc la bibliotecă, să mă uit la ziarele vremii, pentru limbajul oficial al timpului, dar bibliotecile erau închise. Am avut mare noroc cu cărțile din casă, însă cel mai mult a trebuit să mă bizui pe memorie, mărturisește Cristian Teodorescu în același interviu).
Citeste mai multpe citestema.ro
În anii ’90, literatura și cinematografia românească au trecut printr-o perioadă în care au fost obsedate de ororile comunismului. Anii comuniști, văzuți prin lentila asta întunecată nu conțineau decât sărăcie, mizerie, corupție generalizată, persecuții. Era o defulare poate scuzabilă, poate firească, dar unul din efectele ei a fost insensibilizarea publicului în legătură cu subiectul acesta. Realitatea pe care o știam eu – fiindcă mi-am petrecut copilăria și adolescența în anii aceștia – era mult mai complexă. În perioada asta oamenii nu au încetat nicio clipă să iubească, să creeze, să se joace, să spere – în ciuda condițiilor atât de dificile. Despre astfel de oameni e romanul meu, și despre aventurile lor. Este o încercare de a recupera istoria acelor ani, văzută printr-o lentilă – sper eu – neatinsă de corupție.
Citeste mai multîn Ziarul de Iași
Nu poți înțelege cea mai recentă apariție editorială a profesorului de la Oxford Brooks, În căutarea românului perfect, volum care pleacă de la articolele sale savante care i-au jalonat cercetările anterioare în limbi străine și care, în românește l-au îndemnat la o rescriere inedită, fără câteva repere de istorie intelectuală. Secolul al XIX-lea (care a durat în fapt până la prăbușirea imperiilor din 1918!) a fost numit „secolul naționalităților” pentru că, după Ranke, Herder și Michelet, a fost marcat de un proces profund de cristalizare etnică și de conștientizare națională. (…) Cartea profesorului Turda este un excurs detaliat despre ravagiile pe care această perspectivă le-a făcut în secolul XX în România modernă. Plasate în contextul ideilor care alcătuiau spiritul vremii în Europa, gândirea și politicile rasiale adoptate după Primul Război Mondial – ca urmare a unui program politic de românizare accelerată și de omogenizare a treimii de populație de alte naționalități pe care România Mare le-a încorporat odată cu Transilvania – au generat nu numai politici publice în educație, ci, mult mai interesant și periculos, după cum arată autorul, au impus o viziune eugenică, de ecarisaj biologic și de igienă nu numai sanitară, ci și genetică.
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Silex este, poate, cartea mea la care țin cel mai mult, deși cea care a avut un rol salutar în viața mea a fost romanul de debut, din 2007, Cu dinții strânși. Miezul nopții este cartea odată cu care am simțit că n-aș mai putea trăi fără să scriu, cea care m-a făcut captiv acestui destin de scriitor. E puțină autobiografie în Miezul nopții. Sigur, am pus și acolo frânturi din mine și multe dintre personaje sunt inspirate de oameni pe care i-am întâlnit în timpul peregrinărilor mele prin Țările de Jos. Revin astfel la ideea că nu ne putem rupe de noi înșine. Însă esența mea, cu bucuriile și tristețile mele, cu speranțele și spaimele mele, cu frumosul și urâtul din mine, se găsește în Silex.
Citeste mai mult