Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe citestema.ro
Printr-un stil de scriere curat și plin de umanitate, romanul transcende povestea personală pentru a deveni o reflecție asupra condiției umane, asupra transmiterii și asupra importanței de a recunoaște ceea ce contează cu adevărat înainte de a fi prea târziu. Acest roman ne provoacă să ne întrebăm: am exprimat suficientă recunoștință față de cei care ne-au modelat viața? Totodată, romanul este și o operă profundă și emoționantă care, în ciuda simplității sale aparente, atinge esențialul, amintindu-ne că, deși efemere, cuvintele pot purta o semnificație imensă atunci când sunt încărcate de recunoștință și iubire.
Citeste mai multpe rasfoiala.com
Am citit această ficţiune istorică atât ca pe o poveste palpitantă de familie, de dragoste, de viaţă şi de moarte, cât şi ca pe un excelent manual de înţelegere a lucrurilor teribile ce s-au petrecut, nu demult, în Balcanii de lângă noi. Avocată – înainte să devină romancieră – Clara Usón face în Fiica Estului o impresionantă pledoarie în numele celor ce nu (mai) pot vorbi, în numele vieţii jertfite pentru iluziile unei istorii repetitive, din care eşuăm neîncetat să învăţăm.
Citeste mai multpe alecart.ro
Cartea Nopțile reci ale copilăriei (în traducerea din limba turcă de Luminița Munteanu) e ca un colac menit să nu te lase să te scufunzi. Salvatoare și denunțătoare. În care totul e consemnare a încercării de a înțelege și de a scoate din tine demonul, de a documenta un traseu existențial, de a mărturisi – mai degrabă cu răceală (de aici și durerosul impact la lectură, fiindcă simți zvâcnetul sufletului și al cărnii de a ține sub control scriitura, vorbind în același timp despre cel, de fapt, cea care scrie și care a trăit ceea ce scrie.), de a recupera imagini, momente, senzații. De a da cu ele de pământ după ce ea însăși a fost pusă la pământ. De a privi înapoi, de a da o formă, apoi de a se forța să intre din nou în pădurea de cleștar, în apele mocirloase, în clipele deciziilor intempestive, în glasul cărnii și în tânguirea inimii, în nevoia de a rupe barierele, de a se agăța de ceva/de cineva – poate așa ar putea deveni totul altfel.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 874
Citită la zece ani de la apariție, Anii romantici își păstrează aerul direct, adresativ, fermitatea clar cântărită a opiniilor, sarcasmul defensiv și puterea tăcerilor din jurul anumitor subiecte, aura lor deliberată, implicit încărcată de sens. În turbionul în care se fărâmițează prezentul, tocat și apoi abandonat rapid în coșul de gunoi al rețelelor sociale, să scrii despre trecut, să îți recuperezi articulat microfilmele, să îți amintești fidelitățile, greșelile și naivitățile, mi se pare singurul lucru de făcut, inclusiv atunci când scrii literatură. Anii romantici e o astfel de sfidare, una generoasă, care își conține, onest și critica. Indiferent de zonele cu care poți sau nu rezona, rămâne o carte despre libertate și învățare, dar mai ales despre curajul de a-ți privi frontal propriile iluzii.
Citeste mai multîn revista Ramuri, nr. 12/2024
Specii e o carte aparte în peisajul pe care l-am creat în ultimii ani. E o carte poate mai accesibilă, poate mai puţin metafizică, e, în fond, pariul meu cu simplitatea atât de trâmbiţată în zilele noastre, cu acel story telling care pare să facă furori, deşi n-aş fi atât de sigur că publicitatea agresivă dă rezultate. Da, va apărea în franceză la începutul lunii martie a anului viitor, cartea e gata, a şi fost tipărită şi îşi începe drumul prin lumea francofonă – va apărea simultan în Canada, Franţa, Belgia şi Elveţia, vom vedea ce se întâmplă.
Citeste mai multîn revista Ateneu, nr. 663-664
Conștientă că printr-o naștere ce nu a putut fi împiedicată i-a fost destinată altă viață/existență, ființa din imaginarul Martei Petreu percepe cu totul altfel anotimpurile și lunile acestora. Așa cum sunt ele prezente în Asta nu este viața mea, anotimpurile nu sunt obiect al unei poezii descriptive, cu valoare de pastel, și nici nu prilejuiesc stările interioare corespunzătoare acestuia. Poeta nu trăiește anotimpurile, ci le scrutează lucid, denunțându-le impactul cu o condiție impusă unui eu care le descifrează atent încărcătura simbolică, ceea ce exclude posibilitatea de a se vorbi la Marta Petreu de ceea ce s-ar putea accepta ca o poezie a anotimpurilor.
Citeste mai multîn revista Ramuri, nr. 12/2024
Nicolae Dobrişan şi Costel Dina au tradus din limba arabă două romane, Hoţul şi câinii (apărut în 1961) şi Cafeneaua Al-Karnak (1974), şi au fost publicate într-un singur volum la Editura Polirom în 2024. Cele două scrieri au ca element comun crearea unui spaţiu pentru dialogul intercomunitar, accentuând nevoia de comunicare în situaţii-limită. (...) Scrise la distanţă de mai bine de un deceniu (1961 şi 1974), ambele au ca fundament ideea de a alege un spaţiu pentru dialog. Dacă romanul Hoţul şi câinii (câinii fiind numiţi reprezentanţii opresiunii poliţieneşti) este grefat pe ideea destinului tragic generat de trădarea iubirii şi căutarea unui spaţiu pentru a fi locuit de cuvinte, dialogul interior, al doilea roman apelează la aceeaşi idee, a unui spaţiu pentru dialog, de această dată fiind o cafenea, iar dialogul este între generaţii cu orientări politice diferite.
Citeste mai multîn revista RAMURI, nr. 12/2024
Insula copacilor dispăruţi este o carte admirabilă, cu o arhitectură narativă ingenioasă, despre puterea dragostei care învinge timpul şi vicisitudinile istoriei; despre drama expatrierii şi moştenirea afectiv-culturală pe care fiecare exilat o poartă în suflet. În ţesătura ei arborescentă, culorile meditaţiei şi ale lirismului se împletesc de o manieră strălucitoare.
Citeste mai multîn România litarară, nr. 48
Prin vocea eroinei principale, Denisa Ștefan rezumă ludic, ironic, romanul: „Doamne, îmi și imaginez cum m-ar scrie vreun scriitor retardat. Da, deci, personaju’ ăsta e mereu cu țigara în gură, un personaj drogat, nebun, lipsit de gust, fără empatie, prins în spirale maligne din care nu are cum să scape pentru că, evident, e un personaj drogat și nebun. Sfârșit. Căcat. Cine dracu’ ar citi așa ceva în ziua de azi? Ar zice că e păcat peste păcat și Satana.” La fel ca mine este și un roman despre snobism, preconcepții, lașități și fariseism.
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
Volumul e o colecție de șase povestiri despre cupluri și dorința universală de a fi iubiți (și salvați). Mi-a plăcut să mă refugiez pentru câteva ore în vacanța la munte a unui cuplu improbabil, în apartamentul enigmatic al unei bătrânele cam ranchiunoase care își trăia ultimele ore din viață, sau alături de Maria, o badantă simpatică care se împrietenește cu un italian surdomut pe o bancă din cimitir. Personajele povestirilor Anei Maria Sandu sunt foarte umane și mi s-a părut că regăsesc în ele trăsăturile unor vecini, ale unor mătuși plecate în străinătate sau chiar ale unor prieteni – cu toții în rol de salvatori, într-un fel sau altul.
Citeste mai mult