pe matcaliterara.ro
Philip Roth scrie frumos, te ține în poveste ca într-o plasă de pescuit din care nu mai poți să ieși și apoi, parcă de nicăieri, printr-un efect de ambiguizare demn de marii maeștri ai romanului, introduce nu neapărat tema evreiască, temă recurentă în toate cărțile lui și prin asta deloc surprinzătoare, ci un episod în care personajul feminin tânăr (sunt două personaje feminine, soția și posibila amantă a scriitorului) devine… Anne Frank. Fantasmagorie pură? N-ai zice, până la finalul pasajului. Scena e plantată în carte aproape de nicăieri și e creată atât de migălos, cu atâta minuțiozitate, încât până și cel mai neîncrezător și experimentat cititor crede în verosimilitatea poveștii. Amy Bellete e și nu e Anne Frank, dar e, indiferent ce s-ar crede. Și ea poate fi adevăratul scriitor fantomă din titlu, prin asta cartea căpătând un cu totul alt înțeles și plasându-se direct în orizontul imaginației.
Citeste mai multîn Cațavencii
(…) textul avansează agreabil printre amintirile comandorului despre cariera și aventurile sale amoroase, inclusiv tentativele sale ratate de a se ocupa numai de scris, până în momentul cînd energicul Eugeniu P. Botez, care la 59 de ani a dat lovitura cu primul său roman, pare a se fi hotărât să se dedice în întregime numeroaselor sale planuri literare, sub pseudonimul Jean Bart. Soarta însă a avut alte planuri cu el, cum constată o voce caragialiană anonimă în finalul romanului: „Da, tânăr, monșer, încă tânăr, avea planuri mari, abia-și publicase primul roman…”.
Citeste mai multîn Observator cultural
Romanul e o radiografie a lumii noastre, dintr-un punct de vedere neașteptat, precum și o meditație asupra persistenței civilizaționale, într-un spațiu în care totul predispune la dispariție. Ce face, așadar, ca un oraș, o civilizație să rămână în picioare, trecând prin nesfârșite transformări, în timp ce altele vor dispărea, prefăcute în ruine? E o întrebare cât se poate de actuală, în condițiile prezente de sfâșiere din Orientul Mijlociu.
Citeste mai multpe bookhub.ro
Roman de atmosferă, Plimbări cu câinii este o delectare la nivel de imagine și de stil, grație unei traduceri excelente. O viață spectaculoasă poate fi povestită calm, în așa fel încât să nu pară ieșită din comun. Găsirea ritmului egal, înțelept-resemnat, perfect adaptat trecerii prin lume este una dintre mizele prozei lui Calligarich. Dinamica scrisului se dovedește învăluitoare, ca tumultul potolit al valurilor mării privite de la înălțime, din casa ridicată pe plajă, la San Martin.
Citeste mai multpe bookhub.ro
Scriere excepțională despre prietenie, condiția scriitorului, dezechilibru existențial și reabilitare morală, proza lui Tudor Ganea amintește, prin tulburătoarea deschidere a cutiilor cu mistere, de romanul lui Eshkol Nevo, Ultimul interviu. Titlul atât de frumos al acestui roman, Vreau să aud numai de bine, rămâne la stadiul de aspirație sau, poate, este primul semn al unei împăcări.
Citeste mai multpe nesemnate.ro
Țin mult să semnalez reeditarea la Polirom, după 20 de ani, a unui must read – pe bune/pe invers, romanul de debut al lui Adrian Schiop (prefațat în 2004 de Costi Rogozanu), o carte despre prietenie și formare, o carte ca un album în care se amestecă plăcut figuri, culori, contexte. Recitit azi, după toate prefacerile societății românești din ultimele două decenii, romanul nu numai că nu și-a pierdut farmecul, ba chiar a căpătat valoarea unui obiect vintage, care a trecut, evident, testul timpului, prin scenografia cool pe care o creat-o autorul atunci, prin referințe, muzici, personaje, cărți, reflexivitate maximă și emoție nefiltrată. În contrast cu un sentimentalism disimulat și cu etajul ludic, construcția frazei emană sobrietate, e articulată, logică, aproape didactică, reflectând o gândire scripturală structurată, cu aplecare spre argumentație și eseu.
Citeste mai multîn Libertatea
Subiectul principal al cărţii îl constituie dezbaterea despre specificul național românesc în perioada cuprinsă între anii 1880 și 1950. Spre deosebire de autorii care au scris până acum despre acest subiect, atenția mea s-a îndreptat nu înspre literatură și filosofie, ci înspre științele sociale, biologice și medicale. Am încercat să demonstrez că dezbaterea despre caracterul naţional nu s-a bazat doar pe construcţii literare și filosofice, așa cum se insistă în manualele de școală și în dezbaterile publice curente, ci și pe concepţii rasiale despre poporul român oferite de cercetări medicale, sociale și antropologice reale făcute în satele și orașele ţării. Elitele politice și culturale au folosit aceste cercetări pentru a explica așa-zisele diferențe de rasă etnice dintre români și cei considerați a fi neromâni (în special evreii și romii), creând astfel o fantezie etnică, cea a românului perfect.
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Puține cărți, în afară de Zorii tuturor lucrurilor, carte apărută la Editura Polirom anul acesta, au mai oferit în ultimii ani informații atât de inedite și de bine documentate despre originea inegalității și a genezei civilizației umane. Autorii cărții, David Graeber și David Wengrow, sunt antropologi care au folosit cele mai recente descoperiri din domeniul arheologiei și a antropologiei comparate, pentru a demonta ideea unei societăți care a trecut în mod abrupt și rapid printr-o revoluție agricolă, acum aproximativ zece mii de ani, un eveniment considerat de majoritatea interpretărilor standard ale istoriei ca fiind determinant pentru dezvoltarea civilizației.
Citeste mai multpe romania-actualitati.ro
Cartea lui Dan Stone, profesor de istorie modernă la Royal Holloway, University of London, reprezintă o tentativă de a aduna și corela cele mai recente date și tendințe de interpretare legate de Holocaustul din Europa, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Mulțimea informațiilor apărute despre acest subiect, care continuă să se adune, duce periodic la nevoia unei sistematizări, pe care cartea profesorului Stone o întâmpină cu succes. Dacă acum suntem mai aproape de o imagine clară a ceea ce a însemnat Holocaustul, faptul se datorează și unor cărți „de etapă”, sintetice, precum cea de față.
Citeste mai multpe citestema.ro
Cu iz de jurnal și, totuși, cinematografic, Calligarich ne poartă iarăși pe străzi pitorești, ne conduce spre anii nebuni ai unei perioade literare efervescente, doar pentru a ne aminti, în egală măsură, de un timp inevitabil al rememorării, al nostalgiei. E un fel de a privi trecutul în ochi cu luciditate, cu un regret care nu iese la suprafață decât pe alocuri căci, înainte de orice, frumusețea de a trăi pare să fie cadrul fiecărei amintiri. O viață în libertate, adesea în preajma unor valuri care se izbesc de țărm, sub lumina soarelui roman, renaște dintre paginile unei cărţi ca o plimbare de vară.
Citeste mai mult