pe matcaliterara.ro

Philip Roth scrie frumos, te ține în poveste ca într-o plasă de pescuit din care nu mai poți să ieși și apoi, parcă de nicăieri, printr-un efect de ambiguizare demn de marii maeștri ai romanului, introduce nu neapărat tema evreiască, temă recurentă în toate cărțile lui și prin asta deloc surprinzătoare, ci un episod în care personajul feminin tânăr (sunt două personaje feminine, soția și posibila amantă a scriitorului) devine… Anne Frank. Fantasmagorie pură? N-ai zice, până la finalul pasajului. Scena e plantată în carte aproape de nicăieri și e creată atât de migălos, cu atâta minuțiozitate, încât până și cel mai neîncrezător și experimentat cititor crede în verosimilitatea poveștii. Amy Bellete e și nu e Anne Frank, dar e, indiferent ce s-ar crede. Și ea poate fi adevăratul scriitor fantomă din titlu, prin asta cartea căpătând un cu totul alt înțeles și plasându-se direct în orizontul imaginației.